Garsoniera din padurea de macarale

29# Placerea vinovata

Imi place Dan Chisu. E placerea mea vinovata. Cand eram adolscent imi doream sa ajung Dan Chisu cand o sa fiu mare. Cred ca de aia am si citit Singur sub dus, roman ce mi-a adus 100 de probleme suplimentare la mate. De ce? Nu stiu daca stiti coperta cartii. E cu un barbat ud si gol fotografiat de la buric la genunghi. Trei maini de femeie ii acopera podoabele. In ora de mate mi-a cazt cartea din banca si proful a zis ca e ceva porno, oricat am zis eu ca nu e. Si mi-a dat 100 de probleme suplimentare de facut. Despre ce era cartea? Habar n-am. De la Chisu imi amintesc doar filmele: Ursul, Websitestory si Si caii sunt verzi pe pereti, toate filme bunicele. Nu de Cannes sau de Berliniada, dar filme amuzante, cu povesti bune.

De data asta m-a atras titlul romanului. E o metafora afat de frumoasa pentru un tanar inginer constructor ca mine. Nu ma asteptam sa fie vreo capodopera literara, insa nici la un narator omniscient, omnipotent si subiectiv nu ma asteptam. Apoi, tema romanului e fumata si rasfumata in exprimarea artistica post-decembrista in Romania: artistul care fuge din tara in timpul comunismului, se intoarce ca mare personalitate dupa revolutie si se confrunta cu demonii comunismului, mascati in noii lideri ai democratiei.

Pe parursul lecturii am tot avut impresia ca e un scenariu de film facut si resfacut. Dupa ce am citit romanul, am gasit un interviu cu Dan Chisu de la Bookfest 2013, unde a relansat romanul, in care zicea ca romnul are la baza un scenariu de film pe care nu l-a mai pus in practica. Bine a facut. Era o alta varitie pe aceasi tema.

Cu toate ca lecturarea sa face usor, si Dan Chisu scrie binisor, cursiv, pe parcursul lecturarii m-a enervat  trecerea brusca de la o scena la alta si graba cu care nareaza aumite scene.

Nu stiu daca pot recomanda cuiva acest roman, insa pentru mine, in situatia actuala (bolnav de varicela, obligat sa stau in casa) a fost o lectura usoara, exact cam ceea ce aveam nevoie.

Pe curand...