Treceți la conținutul principal

Inapoi in Ghana

32# Bookfest

Am asteptat bookfestul cu sufeltul la gura. Si fix atunci m-am inblonavit de varsat de vant. Doar ca nu stiam, credeam ca am febra fanului. Si uite asa, cu febra, cu usturimi si cu mancarimi, am plecat la Romexpo sa stau gura casca prin standurile de carti.
Da n-a fost sa fie. Imi era rau, si tot ce-am facut a fost sa ma duc la standul Polirom, ca era acolo o lansare de carte la care voiam sa particip si sa ma uit glont la doua carti pe care vroiam sa mi le iau. Din alea doua, la o prima vedere, am gasit-o doar pe asta. Si mi-a fost de ajuns. Am platit si am iesit imediat, ca nu aveam stare.
Inapoi in Ghana a fost cartea anului 2013 in SUA, tara adoptiva a autoarei, de origine Ganiana si Nigeriana.
Romanul e, cei drept, foarte bun. Insa isi gaseste greu ritmul. Prima treime a carte a fost taraganita, lalaita, fara ritm, de imi venea sa o las de nu stiu cate ori. Noroc ca am probleme la mansarda si ca am ideea asta de a nu lasa un lucru neterminat, si i-am dat o sansa. De la a doua parte, totul a inceput sa fie altfel si lectura a curs atat de frumos.
Inapoi in Ghana e o carte despre nostalgie, despre o familie insirata in toata lumea ce se intoarce acasa pentru un eveniment neplacut, moartea tatalui.
Ma bucur pentru alegerea facuta la Bookfest si ma bucur ca am avut fixatia sa citesc un roman african. Inapoi in Ghana e o carte buna, ce merita citita.
Pe curand...

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Balada câcatului moțat

Mărgineanu spunea: Viața e ca părul din cur, scurtă și plină de căcat.

Balada câcatului moțat este una din primele poezii pe care le-am învățat când eram mic. Nu știu dacă era chiar așa, cum o voi scrie mai jos. Ceea ce voi scrie este o combinație din două variante pe care le-am găsit pe net, o variantă ce seamănă cu ceea ce știam eu.

A fost odată un căcat
Micuț obraznic și moțat
Și îl stimau căcații toți
Căci el era cel mai cu moț
Dar într-o zi
Un câine mic şi pricăjit,
S-a dat la el şi... la halit.
A stat un pic, l-a rumegat
Şi l-a făcut din nou căcat.
Era micuţ şi fără moţ.
Râdeau de el căcaţii toţi.

Morala...
Să nu fi mare şi moţat,
Că o s-ajungi din nou căcat.

Pe curând...

M-a facut mama model

Nu mai e un secret ca m-am transforat anul asta. Am slabit 20 si ceva de kilograme, am inceput sa alerg, intr-un final am mers si la sala. Cu alte cuvinte mi-am schimbat modul de viata. Pe langa asta, multe alte lururi s-au schimbat in 2016, an ce a fost destul de pin si de greu pentru mine. Exista doua persoane ce sunt responsabile pentru schimbarile astea si ele sunt Alice si Andrei. Fara cei doi de A nu reuseam sa fiu aici, acum, asa. Stiu ca nu vor lauri insa si-i merita si le multumesc enorm pentru impulsionare, ajutor si incredere. Anul trecut, in articolul ,deja traditional de anul nou, imi doream ca in 2016 sa am grija de imaginea mea, sa slabesc si sa merg la sala. S-au intamplat astea insa lupta nu e terminata. Mai am de dat jos, mai am de modelat. Si de aceea pentru 2017, continui jocul asta al narcisismului si imi doresc sa devin mai increzator in mine, mai focusat pe problemele mele, mai egoist cu timpu meu liber si mai atent cu mine. Ca sunt multe cicatrici ce trebuiesc…

Fluturele monarh si fluturele vice-rege

Fluturele monarh este cea mai raspandita specie de fluturi din America de Nord. Traiesc 8 luni, masculii mor dupa imperechere iar femelele dupa depunerea larvelor. Pana sa se transforme in fluturi se hranesc cu planta unde au fost depuse ouale, laptele cainelui (sau iarba fiarelor), o planta ce ii ajute sa se transforem in omide colorate, sa isi creeze un cocon puternic si sa ajunga fluturi. Planta cu care se hranesc contine substante toxice pentru vertrebrate, de aceea pasarile nu ii mananca.
Fluturele vice-rege, seamana izbitor cu cel monarhm doar ca are doua buline negre pe spatele aripilor. El nu este toxic, dar pentru ca seamana atat de mult cu monarhul, pasarile se feresc sa il manance.
Din aceasta poveste a naturii putem trage multe concluzii sau crea chiar fabule....
Pe curand...