Treceți la conținutul principal

Papadiile

34# Prima carte tradusa de A.S.

Acum aproape o saptamana am fost la Libraria Humanitas din Cismigiu la penultima Seara japoneza din acest sezon, la lansarea romanului Papadiile de Yasunari Kawabata. La Seara japoneza s-a vorbit foarte mult despre roman, ceaa ce m-a facut foarte curios sa il citesc, insa in acelasi timp, ma enervat pentru ca atunci cand l-am citit, am avut impresia ca stiu tot ce intampla. Dar a fost una din cele mai reusite seri de la Humanitas la care am participat. Eu sunt la a patrea carte de Kawabata (m mai citit The Dancing Girl of Izu, Snow Country si Maestrul de Go). Ordinea in care le-am citit e si ordinea in care mi-au placut, cu alte cuvinte Papadiile mi se pare cea mai buna carte de Kawabata pe care am citit-o.
Povestea curge atat de lin si de frumos si toate lucrurile par sa para ca o adiere fina de dinaintea furtunii. Papadiile, ultimul roman al lui Kawabata, un roman pe care autorul nu l-a mai terminat (initial mi-a fost frica de chestia asta si credeam ca o sa ma lase chiar cu ochii in soare ,insa romanul are un final deschis) spune povestea unei mame si a iubitului fetei, ce lasa persoana iubita la un azil de nebuni si se intorc acasa. Pe drumul loc cei doi au tot felul de discutii, mai mult sau mai putin normale si logice si te face sa te gandesti la conceptul de nebunie. Cine stabileste daca esti cu adevarat nebun? Oare cati nebuni sunt liberi si oare cati oameni normali sunt considerati nebuni?
La lansare s-au spus atat de multe despre carte, incat am impresia ca daca le spun si eu, ma repet. Si nu vreau sa fac asta si nici nu vrea sua dezvalui prea mult din poveste ci sa va las sa o desoperiti.
Foto: Dan Preda

Pe curand...

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Balada câcatului moțat

Mărgineanu spunea: Viața e ca părul din cur, scurtă și plină de căcat.

Balada câcatului moțat este una din primele poezii pe care le-am învățat când eram mic. Nu știu dacă era chiar așa, cum o voi scrie mai jos. Ceea ce voi scrie este o combinație din două variante pe care le-am găsit pe net, o variantă ce seamănă cu ceea ce știam eu.

A fost odată un căcat
Micuț obraznic și moțat
Și îl stimau căcații toți
Căci el era cel mai cu moț
Dar într-o zi
Un câine mic şi pricăjit,
S-a dat la el şi... la halit.
A stat un pic, l-a rumegat
Şi l-a făcut din nou căcat.
Era micuţ şi fără moţ.
Râdeau de el căcaţii toţi.

Morala...
Să nu fi mare şi moţat,
Că o s-ajungi din nou căcat.

Pe curând...

M-a facut mama model

Nu mai e un secret ca m-am transforat anul asta. Am slabit 20 si ceva de kilograme, am inceput sa alerg, intr-un final am mers si la sala. Cu alte cuvinte mi-am schimbat modul de viata. Pe langa asta, multe alte lururi s-au schimbat in 2016, an ce a fost destul de pin si de greu pentru mine. Exista doua persoane ce sunt responsabile pentru schimbarile astea si ele sunt Alice si Andrei. Fara cei doi de A nu reuseam sa fiu aici, acum, asa. Stiu ca nu vor lauri insa si-i merita si le multumesc enorm pentru impulsionare, ajutor si incredere. Anul trecut, in articolul ,deja traditional de anul nou, imi doream ca in 2016 sa am grija de imaginea mea, sa slabesc si sa merg la sala. S-au intamplat astea insa lupta nu e terminata. Mai am de dat jos, mai am de modelat. Si de aceea pentru 2017, continui jocul asta al narcisismului si imi doresc sa devin mai increzator in mine, mai focusat pe problemele mele, mai egoist cu timpu meu liber si mai atent cu mine. Ca sunt multe cicatrici ce trebuiesc…

Fluturele monarh si fluturele vice-rege

Fluturele monarh este cea mai raspandita specie de fluturi din America de Nord. Traiesc 8 luni, masculii mor dupa imperechere iar femelele dupa depunerea larvelor. Pana sa se transforme in fluturi se hranesc cu planta unde au fost depuse ouale, laptele cainelui (sau iarba fiarelor), o planta ce ii ajute sa se transforem in omide colorate, sa isi creeze un cocon puternic si sa ajunga fluturi. Planta cu care se hranesc contine substante toxice pentru vertrebrate, de aceea pasarile nu ii mananca.
Fluturele vice-rege, seamana izbitor cu cel monarhm doar ca are doua buline negre pe spatele aripilor. El nu este toxic, dar pentru ca seamana atat de mult cu monarhul, pasarile se feresc sa il manance.
Din aceasta poveste a naturii putem trage multe concluzii sau crea chiar fabule....
Pe curand...