Treceți la conținutul principal

Podul

Ieri am fost la Odeon, la piesa Podul, pusa in scena de compania de teatru japoneza Rin Ko Gun, Spectacolul face parte din selectia de la la Festivaulul International de Teatru de la Sibiu si a fost prezentat de Agentia pentru Afaceri externe in Romania cu sprijinul Ambasadei Japoniei in Romania.
A photo posted by Horea Sibișteanu (@horicas) on

Podul (Yaneura/ The Attic) este o colecţie de 12 episoade, aparent fără legătură între ele, care abordează incisiv o problemă socială tot mai frecventă în Japonia, denumită hikikomori. Se referă la adolescenţi, la tineri sau chiar la persoane mai în vârstă, care s-au închis în camerele lor şi refuză orice contact cu lumea din exterior. Toate scenele sunt jucate într-un decor claustrofob, de aproximativ 2 metri lăţime, de mărimea unei mansarde sau yaneura. În această piesă, „Yaneura” este şi numele comercial al „camerei” trapezoidale în interiorul căreia este jucat spectacolul, asemănătoare unui cort, pe care oricine o poate monta acasă, care este şi comercializată pe internet. Cu inteligenţă şi umor, piesa abordează fenomenul hikikomori din mai multe perspective, atât prin ochii participanţilor la acest proces de izolare autoimpusă şi involuntară (cumva ajung toţi să ocupe camere yaneura), precum şi prin ochii martorilor lor – familia şi prietenii. Poveştile variate din această piesă scrisă cu umor negru explorează implicaţiile hikikomori ca simptom al disfuncţiei sociale în Japonia post-modernă şi experienţele revelatorii ale celor care au fost atomizaţi de lipsa unei comunicări „reale” şi forţaţi să aleagă o viaţă izolată. 
Producţia realizată în 2002 la Tokio a avut reprezentaţii în toată Japonia, dar şi la Paris, Viena, Frankfurt, Roma, Terni, Yalta, Bucureşti, New York, Pittsburg, Miami. A fost distinsă cu Premiul Yomiuri pentru Cea mai bună regie, Premiul Kinokuniya şi Premiul Yomiuri pentru literatură. 
Fondată în 1983 de Yoji Sakate, Compania de Teatru Rinkogun a creat o serie de creații originale care dezbat o gamă variată de subiecte socio-politice. Tratând subiecte controversate și, pe alocuri, tabu, cum ar fi acțiunile Forțelor de auto-apărare ale Japoniei, apariția și influența culturilor religioase din Japonia, homosexualitatea, naționalismul și cenzura după Cel de-al Doilea Război Mondial, spectacolele Rinkogun aduc în fața spectatorilor dezbateri despre probleme sociale importante cu care se confruntă Japonia și comunitatea internațională. Sursa
 Spectacolul a fost diferit de ceea ce am vazut pana acum. Daca cu o zi in urma vazusem o comedie si am ras timp de trei ore, dupa Podul am stat si m-am gansit. Podul mi-a furat jumatate de noapte, m-a tinut cu ochii tintiti pe tavan gandindu-ma la izolare. De multe ori imi doresc sa fiu singur si sa nu ma caute nimeni. Insa atunci cand a trebuit sa stau izolat am fost foarte nefericit. Nu cred ca exista alt popor pe aceasta lume, inafara de japonezi, care sa accept izolarea si sa si-o doreasca. Fie ea ca forma de pedeapsa, dau de autoaparare. Istoria, cultura, pozitonarea, i-a facut sa fie asa si de aceea iubesc atat de mult cultura lor.
Luminile, scenografia, rapiditatea cu care se chimba decorul minimalist, liniste cu care se miscau actorii de la o scena la alta, totul a fost la un nivel ridicat de profesionalism, nivel pe care il vezi foarte rar la noi,
Podul o sa-mi ramana foarte mult timp in memorie si o sa imi bantuie existenta intelectuala, asa cum face orice piesa de arta buna.
Pe curand...

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Balada câcatului moțat

Mărgineanu spunea: Viața e ca părul din cur, scurtă și plină de căcat.

Balada câcatului moțat este una din primele poezii pe care le-am învățat când eram mic. Nu știu dacă era chiar așa, cum o voi scrie mai jos. Ceea ce voi scrie este o combinație din două variante pe care le-am găsit pe net, o variantă ce seamănă cu ceea ce știam eu.

A fost odată un căcat
Micuț obraznic și moțat
Și îl stimau căcații toți
Căci el era cel mai cu moț
Dar într-o zi
Un câine mic şi pricăjit,
S-a dat la el şi... la halit.
A stat un pic, l-a rumegat
Şi l-a făcut din nou căcat.
Era micuţ şi fără moţ.
Râdeau de el căcaţii toţi.

Morala...
Să nu fi mare şi moţat,
Că o s-ajungi din nou căcat.

Pe curând...

M-a facut mama model

Nu mai e un secret ca m-am transforat anul asta. Am slabit 20 si ceva de kilograme, am inceput sa alerg, intr-un final am mers si la sala. Cu alte cuvinte mi-am schimbat modul de viata. Pe langa asta, multe alte lururi s-au schimbat in 2016, an ce a fost destul de pin si de greu pentru mine. Exista doua persoane ce sunt responsabile pentru schimbarile astea si ele sunt Alice si Andrei. Fara cei doi de A nu reuseam sa fiu aici, acum, asa. Stiu ca nu vor lauri insa si-i merita si le multumesc enorm pentru impulsionare, ajutor si incredere. Anul trecut, in articolul ,deja traditional de anul nou, imi doream ca in 2016 sa am grija de imaginea mea, sa slabesc si sa merg la sala. S-au intamplat astea insa lupta nu e terminata. Mai am de dat jos, mai am de modelat. Si de aceea pentru 2017, continui jocul asta al narcisismului si imi doresc sa devin mai increzator in mine, mai focusat pe problemele mele, mai egoist cu timpu meu liber si mai atent cu mine. Ca sunt multe cicatrici ce trebuiesc…

Fluturele monarh si fluturele vice-rege

Fluturele monarh este cea mai raspandita specie de fluturi din America de Nord. Traiesc 8 luni, masculii mor dupa imperechere iar femelele dupa depunerea larvelor. Pana sa se transforme in fluturi se hranesc cu planta unde au fost depuse ouale, laptele cainelui (sau iarba fiarelor), o planta ce ii ajute sa se transforem in omide colorate, sa isi creeze un cocon puternic si sa ajunga fluturi. Planta cu care se hranesc contine substante toxice pentru vertrebrate, de aceea pasarile nu ii mananca.
Fluturele vice-rege, seamana izbitor cu cel monarhm doar ca are doua buline negre pe spatele aripilor. El nu este toxic, dar pentru ca seamana atat de mult cu monarhul, pasarile se feresc sa il manance.
Din aceasta poveste a naturii putem trage multe concluzii sau crea chiar fabule....
Pe curand...