duminică, 7 iunie 2015

Consumatorul de suflete


31# Poponet sau Pentru ca banii pot cumpara totul.

Gata, de azi am voie sa ies din casa, teoretic. O sa ies maine. Nu mai am varsat de vant si odata cu asta am terminat si seria de trei carti de duzina pe care le-am citit in a doua sapatmana de boala: Garsoniera din padurea de macarale, La capatul lumii si in tara aspra a minunilor si Consumatorul de suflete.

Cartea lui Poponet m-a bantuit de mult. In primul rand m-a enervat a un pustan de bani gata scrie o carte pe BlackBarry si e publicata de o editura importanta din Romania, in timp ce tineri talentati si fara intrare la edituri, fug cu manuscrisele din stanga in dreapta si li se inchid usile.  Apoi am vazut ca Alex Stefanescu il lauda si il numeste un fel de Gatsby de Dorobanti. Ma intrebam daca l-a cumparat... Curiozitatea ma macina asa ca am cumparat cartea.
Cartea contine un numar de 13 scrisori catre o iubita, scrisori in care personajul principal isi confeseaza aventurile. Sa fiu sincer, m-a pacalit. Timp de 304 scrisori. Apoi m-a enervat. Si m-am enervat pe mine ca m-a pacalit. Am fost sub influenta lui Alex Stefanescu care scrie o frumoasa prefata cartii. Rusine! Inteleg ca ti-e foame si tie, dar e jenant sa te vinzi asa usor pe bani. Sub influenta criticului am vazut un Codin Maticiuc inteligent, cultivat, ce si-a dorit sa fie fericit si atunci a coborat de pe piedestalul sau si inceput sa piarda vremea cu muritorii de rand.  L-am inteles si m-am regasit undeva in povestea asta. Insa apoi mi-am dat seama ca nu e chiar asa. Tot ce face Poponet asta, face pentru ca are bani. Sprge bani in cluburi, duce o viata luxoasa in toata lumea, agata femei dupa femei, si toate astea pe banii lui taticu. Si sa nu-mi spuna mie cineva ca sunt banii lui, ca are propria afacere, ca tot de la tati a avut bani de ea. Codin Maticiuc nu a scris o carte in care se desfinteaza, asa cum spune Alex Stefanescu. Ci a scris o carte in care se lauda cu opulenta. Daca era un om simplu, si nu un Crai de Dorobanti, plin de bani, ii mai cadeau femeile la picioare? Se mai putea hranii cu sufletele lor ca sa le arunce apoi in ploaie? Nu. Poponet e un copil razgaiat care se joaca cu o jucarie noua si apoi o strica. 
I-am dat tutusi doua stele pe goodreads pentru ca m-a prins si am lasat cu greu cartea din mana. M-a facut curios sa vad pana unde se duce cu nesimtirea.
Pe curand...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Translate

Faceți căutări pe acest blog

Scriu despre:

japonia (462) carte (227) de-ale mele (176) Facultate (123) filme (108) mancare (85) seriale (79) EU (64) scoala (64) muzica (60) oameni (49) prieteni (49) blog (48) excursie (44) Bacau (41) Iasi (41) Romania (40) funny (37) teatru (36) tv (31) bucuresti (29) Coreea (25) playlist (20) facebook (17) sesiune (17) internet (14) sarbatoare (14) copilarie (12) fashion victim (12) iPhone (12) natura (12) romani (12) politica (11) vacanta (11) Ghibli (9) camin (9) jurnal de calarorie (9) leapsa (9) opinii (9) proza (9) telefon (9) constructii (8) dincolo de metropola (8) literatura (8) transport (8) tren (8) familie (7) fotografie (7) kinki (7) presa (7) traditii (7) google (6) tehnologie (6) 1 mai (5) Atena (5) deviantart (5) iarna (5) petrecere (5) photoblog (5) presesiune (5) prostie (5) psihologie (5) viata (5) Pishinau (4) cadouri (4) cultura (4) despre mine (4) mare (4) poezie (4) raceala (4) servicii (4) Craciun (3) aniversare (3) autocunoatere (3) criza financiara (3) dentist (3) kamakura (3) liceu (3) nikko (3) timp liber (3) yokohama (3) banc (2) capitan planet (2) desene (2) la multi ani (2) memorial (2) metrou (2) obiceiuri (2) postmodernism (2) prietenie (2) prosti (2) scris (2) societate (2) taxi (2) Disneyland (1)