Ciudateniie vietii

Ma gandeam deunazi cum de dupa ce terminam o relatie, incepem sa uram tot ceea ce am iubit. Poate ca ura nu e cuvantul cel mai potrivit, incepem sa detestam, incepe sa ne fie greata de anumite lucrui. Asta se intampla mai ales daca relatia respeciva nu a fost o relatie platonica. Te scoate din sarite, te enerveaza, zambetul ei, nu ii suporti mersul, picioarele ti se par nu stiu cum. Tot ceea ce iti placea la ea, acum ti se pare dezgustator. Doamne cum poate sa vorbeasca, Doamne ce glume oate sa faca. Si cand ma gandesc ca astea imi placeau la ea... Esti cuprins de ura si nu mai suporti nici macar sa o vezi trecand prin fata ta, dar sa o auzi.
Ti se intampla dupa ce termini o relatie sa nu suporti sa aduca lumea vorba de persoana respectiva. Ti se pare barbar si prostesc ca oamenii din jurul tau inca o plac, cand tu esti sigur, tu stii ca este un om de nimic. Pentru ca a fost a ta si tu ai descoperit ca e seaca, ca nu are nimic, asa ca ai parasit-o. Cum pot ceilalti sa se mai uite la ea, cum poate acum sa o iubeasca altcineva. Astepti sa isi dea si ei seama de goliciunea ei interioara dar nu pare ca dureaza o vesnicie si vrei sa le spui tu. Nu poti face asta pentru ca ei nu te vor intelege, vor spune ca ai tu ceva cu ea, ca esti rau, subiectiv. Dar TU o stii cum e de fapt, tu o cunosti cel mai bine si stii ca tu ai dreptate. Dar ce sa faci cand tu esti unul si ei sunt multi?
Oare unde e adevarul? Oare care parte din creerul tau e responsabila peste aceasta ura. Cum de acel miros frumos s-a transformat in putoare? De ce nu poate sa iti fie neglijabila?
Oare tine de maturitate? Oare trebuie sa treci prin mai multe ca sda poti sa vezi lucid?
Pana atunci, pana cand o sa vezi asta ramai cu grata, cu gustul amar ca ai avut paiata respectiva, ca a fost a ta, ca cei din jurul tau te-au vazut cu ea. Cat de urata e, oare cati au vorbit despre tine cand erai cu ea? Cati au ras? Si de ce acum nu zice nimeni nimic?

Pe curand...