Studentii si francezu'
De vreo doua saptamani Lucica (adiminstratora din T7) a cazat niste francezi. Cativa sunt albi, cativa sunt negrii. Cica nu sunt unii cu altii si in continoare va voi spune peripetiile cu unul din grupul celor albi.
Paul (parca) sta la 100 de kilometrii de Paris, in regiunea Sampagne, intr-un orasel al carui nume nu mi-l amintesc. Este cel mai vorvbaret dein grupul lui, adica e singurul care s-aaventurat sa intre in discutii cu noi.
Si in astfel de situatii realizezi cum uiti cate ceva. Nu am mai vorbit franceza de doi ani (de cand am terminat liceul adica) iar in liceu am lasat-o moale de tot, pentru ca nu erau cerinte. In generala stiam fraceza klumea, o mancam pe paine iar acum am uitat-o de tot. Dragutul de Paul, nu stie romana (cum ar stii) iar engelza, putin dar pentru ca e rusinos, nu vrea sa vorbeasca. Asa ca ni, o mana de studenti la Constructii, in limba engleza, am pornit in aventura de a afla ce e cu Paul. Timp de 5 minute, mintile noaste luminate se chinuiau sa formuleze o intrebare, iar in 2 secumde Paul ne raspundea. Apoi trebuia sa repete pentru ca (EMOtivul) vorbea incet si repede si parca avea prune in gura. Pana la urma intelegeam si noi raspunsul. E in iasi la Master, la constructii civile (nu stiu cu cine face orele ca nu am inteles), in timpu libver ia harta si se plimba prin Iasi (a avut un contact cu tiganii din Bularga, care au vrut sa-i fure camera), nu a mancat mancare traditionala (avea un hambruger in mana), romancele i se par frumoase, dar periculoase, asculta tehno si e in cautare de cluburi in Iasi.
Azi, in seara asta, ne-a dat teapa, trebuia sa megem cu el pe Bucium sa vada panorama orasului, dar nu s-a mai intors de la Ciric, unde a plecat cu francezii lui pe care i-a asteptat o ora, in care s-a delectat cu franceza noasta de balta, amestecata cu engleza si romana. Si apopos de romana, stie sa zica, va rog, multumesc, pardon si baiat.
Poate ne reintalnim miane dimineata cu el, la cafea.
Pe curand...
Paul (parca) sta la 100 de kilometrii de Paris, in regiunea Sampagne, intr-un orasel al carui nume nu mi-l amintesc. Este cel mai vorvbaret dein grupul lui, adica e singurul care s-aaventurat sa intre in discutii cu noi.
Si in astfel de situatii realizezi cum uiti cate ceva. Nu am mai vorbit franceza de doi ani (de cand am terminat liceul adica) iar in liceu am lasat-o moale de tot, pentru ca nu erau cerinte. In generala stiam fraceza klumea, o mancam pe paine iar acum am uitat-o de tot. Dragutul de Paul, nu stie romana (cum ar stii) iar engelza, putin dar pentru ca e rusinos, nu vrea sa vorbeasca. Asa ca ni, o mana de studenti la Constructii, in limba engleza, am pornit in aventura de a afla ce e cu Paul. Timp de 5 minute, mintile noaste luminate se chinuiau sa formuleze o intrebare, iar in 2 secumde Paul ne raspundea. Apoi trebuia sa repete pentru ca (EMOtivul) vorbea incet si repede si parca avea prune in gura. Pana la urma intelegeam si noi raspunsul. E in iasi la Master, la constructii civile (nu stiu cu cine face orele ca nu am inteles), in timpu libver ia harta si se plimba prin Iasi (a avut un contact cu tiganii din Bularga, care au vrut sa-i fure camera), nu a mancat mancare traditionala (avea un hambruger in mana), romancele i se par frumoase, dar periculoase, asculta tehno si e in cautare de cluburi in Iasi.
Azi, in seara asta, ne-a dat teapa, trebuia sa megem cu el pe Bucium sa vada panorama orasului, dar nu s-a mai intors de la Ciric, unde a plecat cu francezii lui pe care i-a asteptat o ora, in care s-a delectat cu franceza noasta de balta, amestecata cu engleza si romana. Si apopos de romana, stie sa zica, va rog, multumesc, pardon si baiat.
Poate ne reintalnim miane dimineata cu el, la cafea.
Pe curand...
Comentarii
Trimiteți un comentariu