La Multi Ani Rona!!!

Au trecut aproape doi ani de cand am plecat de acasa, la facultate, de cand nu mai sunt acasa, de cand nu mai e nimeni langa mine. Mi-a fost foarte greu la inceput, eram singur intr-un loc unde nu imi placea si unde nu cunosteam pe nimeni. Ce au contat in astia doi ani? Oameni ca ea, ca Rona. Nu degeaba ii spun mama. E ca o mama, e persoana care m-a ajutat, in orice situatie, fie ca era vorba de scoala, fie ca era vorba de probleme cu stolul meu de pasari din CRBL. A fost acolo mereu si am avut un sprijin in ea.
Azi, cand m-am adaptat situatiei, cand mi-am facut priteni aici, ea e tot prima la care ma gandesc cand se intampla ceva (fie ca e bucurie, fie ca e tristete). Acum e mai putin aici, langa mine, e mai mereu acasa, e mai mereu ocupata, suparata dar ma bucur de fiecare moment petrecut cu ea, pentru ca este un prieten adevarat.
Imi pare ca rau ca anul asta nu am petrecut atat de mult timp, facand ceva, ne-am vazut, dar, am stat si am stat... Fara iesiri si nebunii ca anul trecut.
Multumesc pentru tot "Mama" :D. Lov U! :*