Oameni ce stiu sa rada

Imi place sa fiu inconjurat de oameni ce stiu sa rada, de oameni cu umor si plini de viata.
De cateva saptamani rad in fiecare zi cu o prietena buna, prin mesaje pe watsapp. Ma intreb uneori de unde le scoate insa sunt momente cand le dau si eu bine. Umorul porneste din observatii, si e ca un mecanism de aparare la mizeriile din jurul nostru. Fie ca e vorba de coruptie, de politica sau lucruri din jurul nostru ca prostia sau indolenta. Imi plac oamenii ce vad lucrurile astea si fac haz de necaz.
Imi amintesc de petrecerea surpriza ordanizata in cinstea plecarii mele de la Iasi de catre prietenii mei. Am stat pana seara tarziu si am ras. Imi amintesc ca ma durea burta si gatul de cat rasesem si cu ajutorul acelei zile plecarea mea a fost mai usoara. Parca se mai atenuase ceva din frica aceea de necunoscut ce ma acaparase.

Imi amintesc in liceu cum ne intalneam si stateam la palavre. Incepeam cu discutii serioase despre carti si filozofie insa terminam razand.
Prietenii mei au rasete colorate si frumoase: Ioana rade pe silentios, Lavinia rade colorat si tare ca si Ilinca. Ral rade cu lacrimi si sughituri. Raluca cand rade are o fata luminoasa iar Vanesa e ca un copil. Habu isi pierde seriozitatea caracteristica, Q pateste ceva (da cu capul de perete sau se loveste la mana) cand rade pentru ca se agita mult. Sa nu mai zic de Andrei ce se inroseste la fata atat de tare cand rade...
Poate suna tampit cand ii spui cuiva ca ai petrecut doua ore razand. A trecut timpul pe langa tine, puteai sa faci altceva... Sau nu... m-am bucurat si  m-am simtit bine...
Din cauza rasului am avut si probleme acasa odata. Copil fiind am descoperit la bloc o fata care radea colorat. O obligam in fiecare zi sa rada si ii spuneam ca daca nu o face o bat. Saraca de ea era terorizata de mine si intr-o zi m-a parat. A venit mama ei la usa la mama si i-a spus ca ii terorizez fata. Era bufonul meu, eram ca un imparat ce avea propiul bufon.
In Japonia lumea nu rade din suflet. Ei rad aici fie ca sa iasa in evidenta fie ca sa pupe in fund pe cineva. In fiecare zi la cantina e cate unul ce aplauda sau da cu mainile in masa cand rade strident ca sa iasa in evidenta. In laborator am o pupinfundista ce incearca sa intre in gratie sempaiului cu care isi face proiectul de disertatie. Are un ras tampit de magarita ce ma oboseste psihic. Cand incepe sa rada imi strang lucrurile si plec acasa.
Deci rasul e unul din motivele pentru care mi-e dor de casa!
Pe curand...