Societate egala in drepturi
La mine in familie generatia mea nu e prima generatie cu facultate ci a treia. Bunica mea de pe mama a facut Litere la Iasi, iar ambii parinti au facultate (mama are si doctorat) asa ca pentru noi (eu si sora mea) a fost oarecum mai usor la facultate. Spun asta pentru ca am prieteni ce aveau probleme cu parintii ce nu ii intelegeau ca le este greu sa faca facultatea si sa si mai lucreze. Sunt fascultati si facultati insa o facultate tehnica e mai grea decat una umanista asta o spune si faptul ca nu exista invatamant la distanta la facultatile tehnice. Si e mai greu pentru ca ai proiecte, teme, laboratoare la care trebuie sa aplici teoria ce o inveti.
De aceea eu sunt de parere ca alegerea facultatii trebuie sa fie o alegere persoanala. Am invatat in Japonia ca o societate in care copii nu isi aleg aceasi meserie ca parintii se numeste o societate egala in drepturi. Si asta pentru ca nu sunt obligati sa aleaga acelasi drum pentru a conduce afacerea familiei.
In Romania se intampla asa ceva insa nu la un nivel atat de ridicat ca in Japonia. Cam pe toti asiaticii pe care i-am intrebat de ce au ales facultatea pe care o fac mi-au spus ca a fostalegerea parintilor si ca nu le place ceea ce fac si ca si-ar fi dorit sa faca altceva.
Eu nu ma imaginez pe mine facand altceva. La un moment dat bunica de pe tata ma batea la cap sa dau la medicina. 6 ani de chin si rezultate mediocre ar fi fost rezultatul final. Am marele defect sa fiu alintat si daca nu imi place ceva nu fac sau il fac in greata. Nu as fi reusit sa ajung nicaieri cu o alta facultate.
De cand eram mic mi-am dorit sa fac asta. Ei, prima data am zis ca ma fac creator de moda insa mi-a trecut repede si cand am fost cu bunicu pe santier in vizita la matusa mea (amandoi au lucrat in domeniu) si mi s-a parut atat de interesant ce se intampla acolo. Si Ilinca si-a ales dreptul pentru ca asta i-a placut. Tin minte, ca atunci cand era mica vreoia sa se faca vanzatoare sau invatatoare insa prin clasele primare s-a decis sa vrea la drept sa fie judecatoare.
Eu nu o sa impun copiilor mei ce drum sa aleaga pentru ca stiu cat de important si satisfacator e sa faci ceea ce iti place sa faci in viata si ii vad pe cei ce le-a fost impus drumul cum se chinuie.
Pe curand...
De aceea eu sunt de parere ca alegerea facultatii trebuie sa fie o alegere persoanala. Am invatat in Japonia ca o societate in care copii nu isi aleg aceasi meserie ca parintii se numeste o societate egala in drepturi. Si asta pentru ca nu sunt obligati sa aleaga acelasi drum pentru a conduce afacerea familiei.In Romania se intampla asa ceva insa nu la un nivel atat de ridicat ca in Japonia. Cam pe toti asiaticii pe care i-am intrebat de ce au ales facultatea pe care o fac mi-au spus ca a fostalegerea parintilor si ca nu le place ceea ce fac si ca si-ar fi dorit sa faca altceva.
Eu nu ma imaginez pe mine facand altceva. La un moment dat bunica de pe tata ma batea la cap sa dau la medicina. 6 ani de chin si rezultate mediocre ar fi fost rezultatul final. Am marele defect sa fiu alintat si daca nu imi place ceva nu fac sau il fac in greata. Nu as fi reusit sa ajung nicaieri cu o alta facultate.
De cand eram mic mi-am dorit sa fac asta. Ei, prima data am zis ca ma fac creator de moda insa mi-a trecut repede si cand am fost cu bunicu pe santier in vizita la matusa mea (amandoi au lucrat in domeniu) si mi s-a parut atat de interesant ce se intampla acolo. Si Ilinca si-a ales dreptul pentru ca asta i-a placut. Tin minte, ca atunci cand era mica vreoia sa se faca vanzatoare sau invatatoare insa prin clasele primare s-a decis sa vrea la drept sa fie judecatoare.
Eu nu o sa impun copiilor mei ce drum sa aleaga pentru ca stiu cat de important si satisfacator e sa faci ceea ce iti place sa faci in viata si ii vad pe cei ce le-a fost impus drumul cum se chinuie.
Pe curand...
Comentarii
Trimiteți un comentariu