Treceți la conținutul principal

Birocratie mai putina

Cred ca toata lumea uraste birocratia si toata lumea uraste programul scurt de la unele birouri, cum ar fi decanatul sau rectoratul intr-un centru universitar. La mine la facultate, la Iasi, decanatul avea program cu publicul de la 12 la 14 si in alea doua ore era nebunia de pe lume: multi studenti, secretare isterice si depasite de situatie intr-un spatiu mic cu o ventilatie deficienta.
Eu am fost norocos sa ma parte de doua doamne secretare minunate. Doamna Rodica si domna Carmen mi-au facut studentia usoara insa am platit pentru asta in anul de master cu domnisoara secreatara ce se ocupa de masteranzi.
Insa in Japonia treaba nu sta asa. Secretariaul e intr-un birou mare si se ocupa de toate cele 3 facultati din campusul tehnic. Programul e de la 9 la 17 si de aceea rar se intampla sa fie o coada mare.
Zilele trecute am fost la secretariat pentru ca am nevoie de o adeverinta de student pentru pensia de urmas. Am intrebat daca se da asa ceva si mi-au zis ca exista o masina pentru asa ceva (se poate vedea in imaginea alaturata). M-au intrebat daca am mai folosit masina si pentru ca era prima data am primit ajutor de la una din persoanele de acolo. Am ales limba engleza, am ales sa mi se dea o adeverinta (erau trei tipuri: una ce adera ca sunt student, una care nu stiu ce era si foaie matricola). Am introdus cardul de student ca sa vada cine sunt, apoi am introdus parola persoanala de pe portalul universitatii si am platit 200 de yeni (2 euro) pe exemplar. Eu am avut nevoie de doua. In cateva secunde adeverinta mi-a fost printata cu semnatura decanului si stampila facultatii (ca in poza).
Scurt si la obiect: fara sa stau la coada, fara sa completez adeverinta sau extra foi in care sa imi motivez nevoia. In campus exista doua apareate de gen ce functioneaza non-stop deci nu e prea mare coada la ele.
Fara birocratie, fara nervi sau alte cele. Insa se poate mai rau ca la noi. Hakan mi-a spus ca in Turcia facultatea are contract cu o banca si trebuie sa te duci la banca sa platesti pentru adeverinta si sa te duci apoi la secretariat cu chitanta si sa depui cerere pentru adeverinta ce ti se da intr-o saptamana.

Pe curnad...

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Balada câcatului moțat

Mărgineanu spunea: Viața e ca părul din cur, scurtă și plină de căcat.

Balada câcatului moțat este una din primele poezii pe care le-am învățat când eram mic. Nu știu dacă era chiar așa, cum o voi scrie mai jos. Ceea ce voi scrie este o combinație din două variante pe care le-am găsit pe net, o variantă ce seamănă cu ceea ce știam eu.

A fost odată un căcat
Micuț obraznic și moțat
Și îl stimau căcații toți
Căci el era cel mai cu moț
Dar într-o zi
Un câine mic şi pricăjit,
S-a dat la el şi... la halit.
A stat un pic, l-a rumegat
Şi l-a făcut din nou căcat.
Era micuţ şi fără moţ.
Râdeau de el căcaţii toţi.

Morala...
Să nu fi mare şi moţat,
Că o s-ajungi din nou căcat.

Pe curând...

M-a facut mama model

Nu mai e un secret ca m-am transforat anul asta. Am slabit 20 si ceva de kilograme, am inceput sa alerg, intr-un final am mers si la sala. Cu alte cuvinte mi-am schimbat modul de viata. Pe langa asta, multe alte lururi s-au schimbat in 2016, an ce a fost destul de pin si de greu pentru mine. Exista doua persoane ce sunt responsabile pentru schimbarile astea si ele sunt Alice si Andrei. Fara cei doi de A nu reuseam sa fiu aici, acum, asa. Stiu ca nu vor lauri insa si-i merita si le multumesc enorm pentru impulsionare, ajutor si incredere. Anul trecut, in articolul ,deja traditional de anul nou, imi doream ca in 2016 sa am grija de imaginea mea, sa slabesc si sa merg la sala. S-au intamplat astea insa lupta nu e terminata. Mai am de dat jos, mai am de modelat. Si de aceea pentru 2017, continui jocul asta al narcisismului si imi doresc sa devin mai increzator in mine, mai focusat pe problemele mele, mai egoist cu timpu meu liber si mai atent cu mine. Ca sunt multe cicatrici ce trebuiesc…

Fluturele monarh si fluturele vice-rege

Fluturele monarh este cea mai raspandita specie de fluturi din America de Nord. Traiesc 8 luni, masculii mor dupa imperechere iar femelele dupa depunerea larvelor. Pana sa se transforme in fluturi se hranesc cu planta unde au fost depuse ouale, laptele cainelui (sau iarba fiarelor), o planta ce ii ajute sa se transforem in omide colorate, sa isi creeze un cocon puternic si sa ajunga fluturi. Planta cu care se hranesc contine substante toxice pentru vertrebrate, de aceea pasarile nu ii mananca.
Fluturele vice-rege, seamana izbitor cu cel monarhm doar ca are doua buline negre pe spatele aripilor. El nu este toxic, dar pentru ca seamana atat de mult cu monarhul, pasarile se feresc sa il manance.
Din aceasta poveste a naturii putem trage multe concluzii sau crea chiar fabule....
Pe curand...