Cei mai rau in servicii: birocratia sau incompetenta?
Tot romanul se plange de birocratie. Si eu am ajuns sa experimentez desepre ceea ce am sa scriu acum tot din cauza birocratiei romanesti. Insa macar la noi aia de la ghiseu le stiu pe toate. Trebuie sa mergi in n parti si sa completezi n formulare insa esti gidat de fiecare data. In Japonia nu e asa. Am patit-o de n ori la secretariatul scolii si la primarie cu asigurarea medicala. Insa ieri mi-a pus capac.
Sa va povestesc despre ce e vorba:
Am nevoie de niste acte care sa dovedeasca ca sunt student in Japonia. Am crezut ca o adeverinta e de ajuns insa dupa ce am trimis-o pe mama sa se informeze am primit vestea ca imi trebuie o copie a contractului semnat cu Universitatea. Acest lucru se intampla in Romania, unde la fiecare inceput de an se semneaza un contract de studii intre student si universitate insa nu imi aduc aminte sa fi semnat asa ceva aici. I-am explicat mamei insa ea a tinut sus si raspicat ca imi trebuie asa ceva. Asa ca azi, dupa curs m-am dus la secretariat sa intreb. Desigur ca tutele alea nu stiau nimic. Au vorbit intre ele minute bune si au ajuns la concluzia, dupa ce si-au dat ochii peste cap de n ori ca trebuie sa ma duc in campusul mare la secretariatul pentru studenti internationali, insa dupa ora 1 jumatate ca sunt in pauza de masa. Zis si facut, la 1 jumate eram acolo.
Aici a inceput o noua etapa de uimiri si sosoteli intre ei. Nu intelegeau ce vroiam. Mie imi trebuia o copie dupa contractul cu facultatea. Trebuia sa fi semnat ceva cand imi tot trimiteau acte acasa insa ei au zis ca daca nu mi-au dat o copie inseamna ca nu imi trebuie si ca oricum actele sunt arhivate si ca nu imi pot face o copie. Apoi mi-am adus aminte ca mama mi-a zis ca acest act imi trebuie ca sa demonstreze ca am o bursa si ca nu ma tine ea in facultate (o chichita gen de unde are bani sa ma intretina in Japonia). Le-am spus ca de asta imi trebuie actul si ca daca mai au ceva ce am semnat cand am primit acceptul de bursa. Nu... actele alea sunt la minister. Au inceput sa sososteasca intre ei pana cand unul mai rasarit si-a dat seama ca imi pot da o adeverinta de bursier. Asta era tot ce aveam nevoie sa aud. Curgeau sudorile de pe mine de draci si ma dureau picioarele. Tin sa fac o paranteza si sa explic ca ieri au fost 31 de grade la umbra si vreo 37 la soare (dupa stirile de aseara). Si tot ieri am hotarat sa ma incalt cu tarlici in picioare (le spun tarlici ca slapi suna prea ieftin si sunt de fapt sandale din piele ce nu au bareta la spate - si nu am idee cum se cheama). Asa ca, la fel ca in fiecare an, si pentru ca mersemem 2 km pe jos deja aveam besici in talpi.
Vestea unui succes era mare. Insa adeverinta nu se dadea acolo, ci in campusul Toyama, ce se afla undeva intre campusul mare si campusul meu. Intreb cum se ajunge pana acolo pentru ca nu imi aminteam sa mai fi fost acolo si mi s-a spus ca autobuzul opreste acolo doar din Nishi in campusul principal insa inevers nu asa ca trebuie sa ma duc pe jos. Si am plecat abia taraind picioarele de durere, pe jos pana in Toyama. Cand am ajuns acolo am realizat ca am mai fost odata cand am vrut sa imi fac abonament la sala, da nu aveam asigurarea medicala platita (si nici nu am mai fost apoi). Am cautat biroul respectiv si nici nu am apucat sa le zic ce vreau ca m-a apucat o criza de alergie de la mirosul de mucegai ce era acolo. Dupa ce am reusit sa imi opreesc stranutul am completat un formular (ce era ud de stropii de transiratie ce imi curgeau de pe frunte) si am astepta jumatate de ora, afara, in soare (ca nu puteam sa stau in mirosul ala) sa fie gata. Noroc ca imi car kindle-ul cu mine si am avut ce face..
Si dupa toata povestea asta, besicat in talpi am pornit-o pe Suwa dori pana in statie. Abia mergeam si soarele imi batea in cap. in 2 ore terminasem un pachet de servetele si bautsem 2l de apa. Asa ca mare mi-a fost bucuria sa dau de un templu, ascuns intre copaci, unde era umbra si putina racoare. Am stat acolo pe o banca timp de jumatate de ora si am facut cateva poze (pe care le puteti vedea aici) si am plecat din nou spre statie.
Cand am ajuns in camin nu imi mai simteam picioarele. Eu nu stiu cum o sa merg miercuri la scoala (ca azi nu ma duc - mai am un pic de invatat pentru examen) dar sper sa fie bine...
Si sa nu va mai spun ca m-am trezit la 4 jumatate dimineata din cauza unui cutremur si ca apoi nu am mai putut adormi la loc.
Pe curand...
Sa va povestesc despre ce e vorba:
Am nevoie de niste acte care sa dovedeasca ca sunt student in Japonia. Am crezut ca o adeverinta e de ajuns insa dupa ce am trimis-o pe mama sa se informeze am primit vestea ca imi trebuie o copie a contractului semnat cu Universitatea. Acest lucru se intampla in Romania, unde la fiecare inceput de an se semneaza un contract de studii intre student si universitate insa nu imi aduc aminte sa fi semnat asa ceva aici. I-am explicat mamei insa ea a tinut sus si raspicat ca imi trebuie asa ceva. Asa ca azi, dupa curs m-am dus la secretariat sa intreb. Desigur ca tutele alea nu stiau nimic. Au vorbit intre ele minute bune si au ajuns la concluzia, dupa ce si-au dat ochii peste cap de n ori ca trebuie sa ma duc in campusul mare la secretariatul pentru studenti internationali, insa dupa ora 1 jumatate ca sunt in pauza de masa. Zis si facut, la 1 jumate eram acolo.
Aici a inceput o noua etapa de uimiri si sosoteli intre ei. Nu intelegeau ce vroiam. Mie imi trebuia o copie dupa contractul cu facultatea. Trebuia sa fi semnat ceva cand imi tot trimiteau acte acasa insa ei au zis ca daca nu mi-au dat o copie inseamna ca nu imi trebuie si ca oricum actele sunt arhivate si ca nu imi pot face o copie. Apoi mi-am adus aminte ca mama mi-a zis ca acest act imi trebuie ca sa demonstreze ca am o bursa si ca nu ma tine ea in facultate (o chichita gen de unde are bani sa ma intretina in Japonia). Le-am spus ca de asta imi trebuie actul si ca daca mai au ceva ce am semnat cand am primit acceptul de bursa. Nu... actele alea sunt la minister. Au inceput sa sososteasca intre ei pana cand unul mai rasarit si-a dat seama ca imi pot da o adeverinta de bursier. Asta era tot ce aveam nevoie sa aud. Curgeau sudorile de pe mine de draci si ma dureau picioarele. Tin sa fac o paranteza si sa explic ca ieri au fost 31 de grade la umbra si vreo 37 la soare (dupa stirile de aseara). Si tot ieri am hotarat sa ma incalt cu tarlici in picioare (le spun tarlici ca slapi suna prea ieftin si sunt de fapt sandale din piele ce nu au bareta la spate - si nu am idee cum se cheama). Asa ca, la fel ca in fiecare an, si pentru ca mersemem 2 km pe jos deja aveam besici in talpi.
Vestea unui succes era mare. Insa adeverinta nu se dadea acolo, ci in campusul Toyama, ce se afla undeva intre campusul mare si campusul meu. Intreb cum se ajunge pana acolo pentru ca nu imi aminteam sa mai fi fost acolo si mi s-a spus ca autobuzul opreste acolo doar din Nishi in campusul principal insa inevers nu asa ca trebuie sa ma duc pe jos. Si am plecat abia taraind picioarele de durere, pe jos pana in Toyama. Cand am ajuns acolo am realizat ca am mai fost odata cand am vrut sa imi fac abonament la sala, da nu aveam asigurarea medicala platita (si nici nu am mai fost apoi). Am cautat biroul respectiv si nici nu am apucat sa le zic ce vreau ca m-a apucat o criza de alergie de la mirosul de mucegai ce era acolo. Dupa ce am reusit sa imi opreesc stranutul am completat un formular (ce era ud de stropii de transiratie ce imi curgeau de pe frunte) si am astepta jumatate de ora, afara, in soare (ca nu puteam sa stau in mirosul ala) sa fie gata. Noroc ca imi car kindle-ul cu mine si am avut ce face..
Si dupa toata povestea asta, besicat in talpi am pornit-o pe Suwa dori pana in statie. Abia mergeam si soarele imi batea in cap. in 2 ore terminasem un pachet de servetele si bautsem 2l de apa. Asa ca mare mi-a fost bucuria sa dau de un templu, ascuns intre copaci, unde era umbra si putina racoare. Am stat acolo pe o banca timp de jumatate de ora si am facut cateva poze (pe care le puteti vedea aici) si am plecat din nou spre statie.Cand am ajuns in camin nu imi mai simteam picioarele. Eu nu stiu cum o sa merg miercuri la scoala (ca azi nu ma duc - mai am un pic de invatat pentru examen) dar sper sa fie bine...
Si sa nu va mai spun ca m-am trezit la 4 jumatate dimineata din cauza unui cutremur si ca apoi nu am mai putut adormi la loc.
Pe curand...
Comentarii
Trimiteți un comentariu