Treceți la conținutul principal

Opinii (2): România

Un rătăcit



O, Românie, TU țara mea mamă și seva inspirațiilor mele. M-ai adăpostit și m-ai crescut, m-ai făcut cine sunt, mi-ai oferit ocazia de a te iubi, de-a te adora și-a mă măcina când am observat cum te calcă unii în picioare, cum te tratează ca pe o târfă ordinară și de scot în gura lumii ca și cum ai fi tu de vină. 
Am fost și naționalistă la o vreme, timpuri în care voiam multă putere să te pot salva din ghearele nemernicilor și pentru a arăta lumii întregi că tu nu ești așa, nu ești murdară, mediocră, că doar ai fost cândva țara oamenilor viteji, țara oamenilor care și-au vărsat sângele pentru a te apăra și a celor care te-au descris atât de frumos.
Dar s-a pierdut visul, eu mi-am pierdut curajul. Adaptarea socială omoară talente, cred eu, ucide vise și năruiește planuri. M-am adaptat (încă nu de tot) pentru a supraviețui în mediocritate și mizerie umană. A trebuit să-mi schimb viziunile pentru a putea accepta lumea în care trăiesc. Am plâns când am văzut cum corectitudinea e târâtă prin noroaie, am strigat în mine când am văzut că florile de mucegai sunt doar mucegai, am vărsat lacrimi de durere când am văzut că principiile sunt doar în cărți. Și-atunci am analizat totul...
România nu se va ridica în curând.  Ca să se ridice trebuie să scăpăm de mizerie, iar asta nu e un lucru ușor căci aceasta ne conduce. Ne conduce țara, companiile, instituțiile de stat, universitățile, inspectoratele, spitalele. Ne înveninează, ne mutilează mințile și sufletele, ne înnegrește privirea și ne fură „lumina”. 
Mă întrebam până de curând de ce-ar vrea cineva să plece din țară?  De ce spuma nu rămâne să lupte pentru a înlătura ce-i rău? De ce nu se formează un întreg al intelectualității pentru a lupta împreună? Știți de ce? Fiindcă așa suntem formați... Să luptăm pentru noi, să ne fie bine, să reușim individual fără să ne pese de cei din jur, de cei de rangul nostru. Ba chiar acceptăm mediocritate pe posturi care cer pregătire multă și nu în ultimul rând, inteligență. Oferim posturi pe pile, acceptăm pe oricine la facultăți, mastere, doctorate. Ba chiar, pe parcursul acestuia, mai și ajutăm leprele acelea care nu știu decât să ceară. Și când ne vedem la final că ei au posturi mai bune decât noi, ce ne mai rămâne altceva decât să plecăm?
Suntem niște fraieri!!! Suntem o nație împărțită pe categorii iar cea mai fraieră e intelectualitatea, e cea care ar trebui să fie spuma. Fiindcă mai nimeni nu apreciază valoarea, nimeni nu dă un scuipat de adevăratele aporturi în societate, cei care au potențial își bagă coada-ntre picioare și pleacă. Pleacă rușinați că, deși au capacitatea, nu au putut realiza mare lucru.
Acum câteva săptămâni le uram succes celor care vor să plece în alte țări... Acum mă gândesc și eu, oare fac alegerea corectă că vreau să rămân?


Pe curand...

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Balada câcatului moțat

Mărgineanu spunea: Viața e ca părul din cur, scurtă și plină de căcat.

Balada câcatului moțat este una din primele poezii pe care le-am învățat când eram mic. Nu știu dacă era chiar așa, cum o voi scrie mai jos. Ceea ce voi scrie este o combinație din două variante pe care le-am găsit pe net, o variantă ce seamănă cu ceea ce știam eu.

A fost odată un căcat
Micuț obraznic și moțat
Și îl stimau căcații toți
Căci el era cel mai cu moț
Dar într-o zi
Un câine mic şi pricăjit,
S-a dat la el şi... la halit.
A stat un pic, l-a rumegat
Şi l-a făcut din nou căcat.
Era micuţ şi fără moţ.
Râdeau de el căcaţii toţi.

Morala...
Să nu fi mare şi moţat,
Că o s-ajungi din nou căcat.

Pe curând...

M-a facut mama model

Nu mai e un secret ca m-am transforat anul asta. Am slabit 20 si ceva de kilograme, am inceput sa alerg, intr-un final am mers si la sala. Cu alte cuvinte mi-am schimbat modul de viata. Pe langa asta, multe alte lururi s-au schimbat in 2016, an ce a fost destul de pin si de greu pentru mine. Exista doua persoane ce sunt responsabile pentru schimbarile astea si ele sunt Alice si Andrei. Fara cei doi de A nu reuseam sa fiu aici, acum, asa. Stiu ca nu vor lauri insa si-i merita si le multumesc enorm pentru impulsionare, ajutor si incredere. Anul trecut, in articolul ,deja traditional de anul nou, imi doream ca in 2016 sa am grija de imaginea mea, sa slabesc si sa merg la sala. S-au intamplat astea insa lupta nu e terminata. Mai am de dat jos, mai am de modelat. Si de aceea pentru 2017, continui jocul asta al narcisismului si imi doresc sa devin mai increzator in mine, mai focusat pe problemele mele, mai egoist cu timpu meu liber si mai atent cu mine. Ca sunt multe cicatrici ce trebuiesc…

Fluturele monarh si fluturele vice-rege

Fluturele monarh este cea mai raspandita specie de fluturi din America de Nord. Traiesc 8 luni, masculii mor dupa imperechere iar femelele dupa depunerea larvelor. Pana sa se transforme in fluturi se hranesc cu planta unde au fost depuse ouale, laptele cainelui (sau iarba fiarelor), o planta ce ii ajute sa se transforem in omide colorate, sa isi creeze un cocon puternic si sa ajunga fluturi. Planta cu care se hranesc contine substante toxice pentru vertrebrate, de aceea pasarile nu ii mananca.
Fluturele vice-rege, seamana izbitor cu cel monarhm doar ca are doua buline negre pe spatele aripilor. El nu este toxic, dar pentru ca seamana atat de mult cu monarhul, pasarile se feresc sa il manance.
Din aceasta poveste a naturii putem trage multe concluzii sau crea chiar fabule....
Pe curand...