Parerea mea despre ijimie

Ijime (いじめ), inseamna batjocora in japoneza si e, dupa cum numeste George Moise in articolul sau, sport national aici. Pasionat de psihologie si licentiat in psiho-pedagogie m-am tot gandit la povestea asta si m-am decis sa scriu cateva pareri personale dupa ce am discutat cu mama (director de scoala si fost inspector scolar) si cu Yuichiro - seful de camin ce e japonez.
Povestea de la care a inceput totul a fost scrisa de cei de la Japonia noastra aici si aici. Insa am sa ii fac si eu un scrur rezumat.
In luna octombrie un baiat de 13 ani se sinucide aruncandu-se de pe cladirea de cladirea in care locuia. Cu cateva zile inainte niste fete il vazusera cum era batut in toaelta scolii de niste baieti. In urma anchetei conducerea scolii decide ca nu a fost vorba de ijime ci de o rafuiala si sunt pusi sa isi ceara scuze intre ei. Ancheta continua timp de trei saptamani dupa sinuciderea baiatului si cu toate ca aveau informatii ca a fost batut scoala decide ca sinuciderea nu are nicio legatura cu batjocora la care fusese supus. Parintii copilului se lupta cu autoritatile locale pana in iulie cand incepe o noua ancheta. In noua ancheta ia parte si un reprezentant al Ministerului Educatiei.
In Japonia sunt declarate in fiecare an in jur de 75 000 de cazuri de ijime. Numarul ingrozitor de mare este doar varful icebergului pentru ca multi copii nu declara ca sunt victime ale batjocrii la scoala. Ministerul este insa multumit ca numarul este in scadere.
Pentru voi socul in povestea asta ar fi, posibil sinuciderea. Eu insa in ultimul an am realizat ca la ei e altfel. Noi suntem educati in spirit crestin iar sinuciredea este un mare pacat. In Japonia e un act de mandrie si de salvare.
Mama era revoltata ca profesorii nu au facut nimic: nu au fost chemati parintii la scolala si nu au o comisie de disciplina care sa ia masuri rapide: exmatriculare, scaderea notei la purtare (ceea ce nu cred ca exista in Japonia insa ar fi un lucru bun - ai nota mica la purtare nu esti acceptat la unele facultati), parinti chemati la scoala etc. De ce victimile nu sunt consiliate de psihologul scolii?
Totul porneste de de la simpul fapt ca victimile nu anunta despre abuzuri. L-am intrebat pe Yuichiro de ce si mi-a zis ca de rusine. Eu ziceam ca e e mandrie dar de fapt sunt amandoua. Le e rusine sa spuna ca au ajuns bataia de joc a altor copii si sunt mandri de asta.
Batjocora in scoli e peste tot. Fie am fost victime sau am batjocorit pe altii sau poate ca am fost martori, cu totii am vazut sau am auzit despre asta. Insa odata cu cresterea in varsta si cu dobandirea maturitatii batjocora dispare. La noi mai repede, la altii mai tarziu (vezi tot felul de probe tampite pe care bobocii le fac ca sa ajunga membrii intr-o fratie). Insa in Japonia batjocora nu e numai in scoli. Oamenii noi veniti in comanii, oameni cu doctorat sunt pusi sa aduca cafeaua sau sa dea cu mopul ca sa isi arate devotamentul fata de companie.
E trist si e de neinteles pentru mine insa asta face ca tara si poporul asta sa sa fie atat de exotic.
Pe curand...