Treceți la conținutul principal

Stii cum miros trandafirii dupa ploaie?

Azi am ajuns si eu in Bacau. Ieri am fost in trecere, am ramas la Luncani. De dimineata era frig si innourat. Pe la 12 trebuia sa ma vad cu Sotzioara la un suc, cafea, ceai, ceva. Dupa ce am vorbit cu ea incepusem sa fiu agitat. Nu imi dadeam seama cat fac de la mine pana la Ania, pe unde sa o iau exact, eram bulversa. Mi-am dat un refresh si mi-am revenit. Cand am iesit din scara blocului am observat ca ploua. Nici un taxi in statie asa ca am scos umbrela si am plecat prin ploaie. In graba mea am inceput sa observ orasul. In sfarsit parcul catedralei va devenii parc, s-au apucat de amenajat si va fii o nebunie, apoi am vazut piateta aproape gata din fata casei de cultura si in final am ajuns in Ania.
Daca Bacovia nu s-ar fii nascut in Bacau nu ar fii mai existat. E atat de sumbru cand ploua... Cerul are o culoare ciudata si parca se prabuseste peste tine... Inauntru era bine. M-am bucurat s-o revad pe Raluca... Trecuse atata timp. Mereu ma tonifica, e plina de viata si de vointa. Imi place mult de ea...
Am incaput sa povestim de-ale noaste eu cu un ceai negru, ea cu un frape. Radeam si povesteam. Imi observa sandalele. Ii plac... ma bucura ca ii plac pentru ca si mie imi plac iar multor nu le-au placut.
Intr-un final, dupa vreo 3 ore, trebuie sa plecam. Ploaia se potolise. Am timp sa observ orasul... Au mutat de ceva timp Orange Shop-ul, dar nu stiu exact unde; acum, acolo e un magazin, tot cu telefonae, dar e atat de neingrijit... La Galeriile Adal, a cazut A-ul, nu s-au mai gandit sa-l puna. Sunt atat de multe flori peste tot. jardiniere puse pe garduri, suporturi mari cu flori. Cica la Casa de Cultura vor pune un plamier... Bibiloteca veche a intrat in renovare. Posaci niste oameni montau schelele. Erau murati de la ploaie si tristi. Cine mai are ched de ceva pe o vreme ca asta Si statuia lui Bacovia pare mai trista. Trec repede prin centru, aceleasi lucruri. Observ Orange Shop-ul. E unde era inainte Cibernetul. La Luceafarul e totul la fel. Ma uit inainte si observ catedrala. Se munceste de zor la ea. Dar cine stie cand va fii gata?
In Parcul Trandafirilor e liniste. Nici un om pe bancile aliniat de-a lungul fiecarei alei. Miroase atat de frumos a trandafir. Doar dupa ploaie miroase asa...
Tot drumul m-am gandit si am pastrat in minte mirosul trandafirilor din parc. Sunt acasa si e atatde bine...
Pe curand...

Comentarii

  1. Ciudat cum descrierea ta m-a trezit cumva. Totul suna asa frumos. Si probabil am uitat sa vad ca orasul e si frumos.

    Ah si btw, eu acum aflu ca a cazut aul de la adal. :))

    RăspundețiȘtergere
  2. Nevasta ta22 iulie, 2008

    In sfarsit te-am revazut, barbate!Mult timp de cand nu te-am mai vazut. Imi pare rau ca nu prea am ajuns pe la Iasi, desi am promis de atatea ori, dar voi "profita" de prezenta ta acasa in cele 2 saptamani care au mai ramas pana plec.

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Balada câcatului moțat

Mărgineanu spunea: Viața e ca părul din cur, scurtă și plină de căcat.

Balada câcatului moțat este una din primele poezii pe care le-am învățat când eram mic. Nu știu dacă era chiar așa, cum o voi scrie mai jos. Ceea ce voi scrie este o combinație din două variante pe care le-am găsit pe net, o variantă ce seamănă cu ceea ce știam eu.

A fost odată un căcat
Micuț obraznic și moțat
Și îl stimau căcații toți
Căci el era cel mai cu moț
Dar într-o zi
Un câine mic şi pricăjit,
S-a dat la el şi... la halit.
A stat un pic, l-a rumegat
Şi l-a făcut din nou căcat.
Era micuţ şi fără moţ.
Râdeau de el căcaţii toţi.

Morala...
Să nu fi mare şi moţat,
Că o s-ajungi din nou căcat.

Pe curând...

M-a facut mama model

Nu mai e un secret ca m-am transforat anul asta. Am slabit 20 si ceva de kilograme, am inceput sa alerg, intr-un final am mers si la sala. Cu alte cuvinte mi-am schimbat modul de viata. Pe langa asta, multe alte lururi s-au schimbat in 2016, an ce a fost destul de pin si de greu pentru mine. Exista doua persoane ce sunt responsabile pentru schimbarile astea si ele sunt Alice si Andrei. Fara cei doi de A nu reuseam sa fiu aici, acum, asa. Stiu ca nu vor lauri insa si-i merita si le multumesc enorm pentru impulsionare, ajutor si incredere. Anul trecut, in articolul ,deja traditional de anul nou, imi doream ca in 2016 sa am grija de imaginea mea, sa slabesc si sa merg la sala. S-au intamplat astea insa lupta nu e terminata. Mai am de dat jos, mai am de modelat. Si de aceea pentru 2017, continui jocul asta al narcisismului si imi doresc sa devin mai increzator in mine, mai focusat pe problemele mele, mai egoist cu timpu meu liber si mai atent cu mine. Ca sunt multe cicatrici ce trebuiesc…

Fluturele monarh si fluturele vice-rege

Fluturele monarh este cea mai raspandita specie de fluturi din America de Nord. Traiesc 8 luni, masculii mor dupa imperechere iar femelele dupa depunerea larvelor. Pana sa se transforme in fluturi se hranesc cu planta unde au fost depuse ouale, laptele cainelui (sau iarba fiarelor), o planta ce ii ajute sa se transforem in omide colorate, sa isi creeze un cocon puternic si sa ajunga fluturi. Planta cu care se hranesc contine substante toxice pentru vertrebrate, de aceea pasarile nu ii mananca.
Fluturele vice-rege, seamana izbitor cu cel monarhm doar ca are doua buline negre pe spatele aripilor. El nu este toxic, dar pentru ca seamana atat de mult cu monarhul, pasarile se feresc sa il manance.
Din aceasta poveste a naturii putem trage multe concluzii sau crea chiar fabule....
Pe curand...