Tipul pensionarului activ
Il vezi merereu pe strada. Are un mers alene se balangane incet si se opreste des pentru a privii dezorientat in stanga sau dreapta. Daca e grabit, are un mersw saltat, de caprita. Se imbraca cam toi la fel. pantofi cu un toc cam mare, un bot rotund ce se ascute brusc, pantaloni un pic evazati, gri, maro sau albi vara si camasi. vara sunt deschise si colorate, infloarate chiar. Poarta in mana o sacosa textila in care se afla ceva. Un exemplu am fotografiat si eu azi in autobuz.
Sa le dea Dumnezeu sanatate si sa ii tina cat mai mult langa mine, pe bunicii mei. Traiesc toti 4, si in articolul asta o sa ma refer la el, pensionarul, nu ea. Ambii bunici sunt firi active. Buicul de pa mama, e la vreo 100 si ceva de kg, si este o fire foarte activa, uuneori stresant de activa. mereu trebuie sa faca ceva si mereu are energie. Dar niciodata nu s-a imbracat ca acesti pensionari de pe strada. Poate si faptul ca a avut bani si de aceea si-a cumparat haine, sau pentru ca s-a imgrasat la pensie, dar bunica (Machi :*) nu a pastrat hanele lui de Dendy din anii 60-70, asa cum am pastrat consoartele acestor specimene de pe strada. Bunicul de pe tata la fe, e un tip activ, merge cu bicicleta, face treaba toata ziua, si nici el nu poata hainele scoase de la naftalina ce-i amintesc de tineretile zbuciumate.
Au un cod al lor, pantaloni la dunga, pantofi si camasa, sau un tricou cu anchior, eventual si in dungi si atunic e perfect, dar niciodata camese inflorate pantaloni usor evazati.
Bunicu de pe mama, obijnuieste sa faca piata joia si cand sunt acasa mai merg cu el (Bunici de pe tata sunt in Vrancea si ii vad mai rar, cei de pe mama, locuiesc cu noi, ei m-au si crescut). Si prin piata se m-ai intalneste bunicu cu cate un tovaras de bautac din tinerete, sau a doua tinerete. "Ce faci nea Costache?" "Salut bai X-ulescu" si isi scot bastile lor caragioase din cap. Incep sa povesteasca ce au mai facut, un fel de a se plange cat de grea e viata. Am fost operat de ciroza, vai ce rau dar eu am pierdut un ochi, si tot asa si in final intreaba de cunostintele comnune ca sa afle ca s-a mai dus cate unul din ei, apoi protocolar se intreaba de familie. "Titi, ai niste fete... le-am vazut la televizor pe amandoua" "Ai tai ce fac?" si apoi nepotii, ca sa fiu si eu prezentat intr-un sfarsit, eu ce stau cu plasele plinde cu legume si fructe, miscandu-ma plicitsit de pe un picior pe altul. "El e baiatul Liviei, e student la constructii, ca Irina ;)". Dupa care se despart si pentru cateva clipe se lasa liniste. Isi aminteste de tinereti. Apoi il intreb cine era si imi povesteste mai mult sau mai putin, in functie de cat che are.
Cam asa e piata cu Bunicu si nu seamana de loc cu ceilalti de pe strada, poate doar cei cu care se intalneste el, sa aiba pe el o camsa inflorata si nelipsita pereche de pantofi, antica si dedemult.
Pe curand...
Sa le dea Dumnezeu sanatate si sa ii tina cat mai mult langa mine, pe bunicii mei. Traiesc toti 4, si in articolul asta o sa ma refer la el, pensionarul, nu ea. Ambii bunici sunt firi active. Buicul de pa mama, e la vreo 100 si ceva de kg, si este o fire foarte activa, uuneori stresant de activa. mereu trebuie sa faca ceva si mereu are energie. Dar niciodata nu s-a imbracat ca acesti pensionari de pe strada. Poate si faptul ca a avut bani si de aceea si-a cumparat haine, sau pentru ca s-a imgrasat la pensie, dar bunica (Machi :*) nu a pastrat hanele lui de Dendy din anii 60-70, asa cum am pastrat consoartele acestor specimene de pe strada. Bunicul de pe tata la fe, e un tip activ, merge cu bicicleta, face treaba toata ziua, si nici el nu poata hainele scoase de la naftalina ce-i amintesc de tineretile zbuciumate.
Au un cod al lor, pantaloni la dunga, pantofi si camasa, sau un tricou cu anchior, eventual si in dungi si atunic e perfect, dar niciodata camese inflorate pantaloni usor evazati.
Bunicu de pe mama, obijnuieste sa faca piata joia si cand sunt acasa mai merg cu el (Bunici de pe tata sunt in Vrancea si ii vad mai rar, cei de pe mama, locuiesc cu noi, ei m-au si crescut). Si prin piata se m-ai intalneste bunicu cu cate un tovaras de bautac din tinerete, sau a doua tinerete. "Ce faci nea Costache?" "Salut bai X-ulescu" si isi scot bastile lor caragioase din cap. Incep sa povesteasca ce au mai facut, un fel de a se plange cat de grea e viata. Am fost operat de ciroza, vai ce rau dar eu am pierdut un ochi, si tot asa si in final intreaba de cunostintele comnune ca sa afle ca s-a mai dus cate unul din ei, apoi protocolar se intreaba de familie. "Titi, ai niste fete... le-am vazut la televizor pe amandoua" "Ai tai ce fac?" si apoi nepotii, ca sa fiu si eu prezentat intr-un sfarsit, eu ce stau cu plasele plinde cu legume si fructe, miscandu-ma plicitsit de pe un picior pe altul. "El e baiatul Liviei, e student la constructii, ca Irina ;)". Dupa care se despart si pentru cateva clipe se lasa liniste. Isi aminteste de tinereti. Apoi il intreb cine era si imi povesteste mai mult sau mai putin, in functie de cat che are.
Cam asa e piata cu Bunicu si nu seamana de loc cu ceilalti de pe strada, poate doar cei cu care se intalneste el, sa aiba pe el o camsa inflorata si nelipsita pereche de pantofi, antica si dedemult.
Pe curand...
Comentarii
Trimiteți un comentariu