Juranal de calatorie - ziua 5
Reusesc sa ma trezesc din ce in cde mai greu....
Pe la noua eram deja in masina in drum spre prima locatie, Bixade. Aici se afla o manastire ce se afla in posesia undei icoane facatoare de minuni.Manastirea a fost spital TBC pe timpul comnunistilor. Cladirea spitalului trona inca, coscoroviata in curte si pe ea inca se destingea inca scris "Preventoriu". In jur se construia de zor. Acolo mi-am adus aminte de "Bibiloteca din Alexandria" a lui Salcudeanu si simteam nevoia sa scriu. Aveam inspiratie. Insa laptopul era undeva in camera de la penisune.
In drum spre Sighetul Marmatiei ne-am oprit in Sapanta ca sa cautam Cimitirul Vesel. Am oprit si am intrebat un mosulica care era pe strada. Mandru ne-a spus ce dupa Militie, pe partea cealalta, adica pe partea noasta e un drum si acolo e cimitirul. Apoi ne-a intrebat de unde suntem si ne-a recomandat si manastirea. In drumul spre manastire am observat o masina de Bacau si ne-am dus dupa ei. Manastirea in stil Maramuresean, este o minunatie, cred ca este cea mai mare biserica de lemn din lume. La parter este o biserica de piatra iar deasupra cea de lemn. Intorcandu-ne de acolo, povestind despre frumoasul gest al patronilor de la magazinul Victoria, din Bucuresti,ce sunt ctitorii bisericii nu am mai vazut semnul spre cimitir si am hotarat sa il vizitam la intoarcere.
In Sighet urma sa vedem Muzul etnografic si Memorialul Durerii. Insa impresionati de Memorial nu am mai mers la muzeu. In fostul lagar de concentratie din Sighet, s-a realizat acest muzeu, inclinat victimelor comuniste. Initiativa a fost a poetesei Ana Blandiana si cu bani Europeni s-a realizat acest muzeu in fostul lagar dezafectat. Impresionana t=este putin spus. Fiecare celula este o sala cu o anume tema legata de drama concentrarii comuniste. Realizat foarte bine, istoricii si arhitectii au facut o treaba impresionanta. Am petrecut cateva ore bune intrand in fiecare celula, fara a citii tot ce e scris acolo. Atatia oamnei simplii, oameni de cultura, politicieni au murit acolo pentru idealurile lor, pentru libertate. Impresionant...
Cimitirul Vesel m-a binedispus. Imi trebuia asa ceva dupa Memorial. Fiecare mormant este deosebit si amuzant. Apoi, picturile de pe cruci si armomia fac acel loc unic in lume.
La Celheze se afla o fabricuta de apa minerala. Foarte buna, aici numai din asta se bea. Tot la celheze este si o pestera pe care nu am putt s-o vedem pentru ca drumul este prost.
In Negrsti Oas trebuia sa vizitam Muzeul Etnografic,Am lasat masina in parcarea pensiunii si am luat-o la picior. Am intrebat o mustacioasa si am intrebat-o frumos de muzeu. Insa ea nu stia exact ce e ala, mai ales ca de doai ani era plecata in Italia. In schimb o taximetrista ne-a indrumat si am azuns cu bine. Insa muzeul era deja inchis. Ne-am milogit un pic de portar si cand am vazut ca nu vrea am hotarat sa ne intoarcem cu cozile intre picoare. Omului i s-a facut mila si ne-a primit insa numai 5 minute si fara sa facem poze. Insa apoi a intrat in vorba cu noi si ne-a povestic ca un italian de la Milano la- intrebat daca BAcaul e mai mare ca Romania ca e plin de bacaoani pe acolo.
Orosit, imi inchei ziua, tot nu am net si nu stiu cand o sa apuc sa postez atat.
Pe curand...
Pe la noua eram deja in masina in drum spre prima locatie, Bixade. Aici se afla o manastire ce se afla in posesia undei icoane facatoare de minuni.Manastirea a fost spital TBC pe timpul comnunistilor. Cladirea spitalului trona inca, coscoroviata in curte si pe ea inca se destingea inca scris "Preventoriu". In jur se construia de zor. Acolo mi-am adus aminte de "Bibiloteca din Alexandria" a lui Salcudeanu si simteam nevoia sa scriu. Aveam inspiratie. Insa laptopul era undeva in camera de la penisune.
In drum spre Sighetul Marmatiei ne-am oprit in Sapanta ca sa cautam Cimitirul Vesel. Am oprit si am intrebat un mosulica care era pe strada. Mandru ne-a spus ce dupa Militie, pe partea cealalta, adica pe partea noasta e un drum si acolo e cimitirul. Apoi ne-a intrebat de unde suntem si ne-a recomandat si manastirea. In drumul spre manastire am observat o masina de Bacau si ne-am dus dupa ei. Manastirea in stil Maramuresean, este o minunatie, cred ca este cea mai mare biserica de lemn din lume. La parter este o biserica de piatra iar deasupra cea de lemn. Intorcandu-ne de acolo, povestind despre frumoasul gest al patronilor de la magazinul Victoria, din Bucuresti,ce sunt ctitorii bisericii nu am mai vazut semnul spre cimitir si am hotarat sa il vizitam la intoarcere.
In Sighet urma sa vedem Muzul etnografic si Memorialul Durerii. Insa impresionati de Memorial nu am mai mers la muzeu. In fostul lagar de concentratie din Sighet, s-a realizat acest muzeu, inclinat victimelor comuniste. Initiativa a fost a poetesei Ana Blandiana si cu bani Europeni s-a realizat acest muzeu in fostul lagar dezafectat. Impresionana t=este putin spus. Fiecare celula este o sala cu o anume tema legata de drama concentrarii comuniste. Realizat foarte bine, istoricii si arhitectii au facut o treaba impresionanta. Am petrecut cateva ore bune intrand in fiecare celula, fara a citii tot ce e scris acolo. Atatia oamnei simplii, oameni de cultura, politicieni au murit acolo pentru idealurile lor, pentru libertate. Impresionant...
Cimitirul Vesel m-a binedispus. Imi trebuia asa ceva dupa Memorial. Fiecare mormant este deosebit si amuzant. Apoi, picturile de pe cruci si armomia fac acel loc unic in lume.
La Celheze se afla o fabricuta de apa minerala. Foarte buna, aici numai din asta se bea. Tot la celheze este si o pestera pe care nu am putt s-o vedem pentru ca drumul este prost.
In Negrsti Oas trebuia sa vizitam Muzeul Etnografic,Am lasat masina in parcarea pensiunii si am luat-o la picior. Am intrebat o mustacioasa si am intrebat-o frumos de muzeu. Insa ea nu stia exact ce e ala, mai ales ca de doai ani era plecata in Italia. In schimb o taximetrista ne-a indrumat si am azuns cu bine. Insa muzeul era deja inchis. Ne-am milogit un pic de portar si cand am vazut ca nu vrea am hotarat sa ne intoarcem cu cozile intre picoare. Omului i s-a facut mila si ne-a primit insa numai 5 minute si fara sa facem poze. Insa apoi a intrat in vorba cu noi si ne-a povestic ca un italian de la Milano la- intrebat daca BAcaul e mai mare ca Romania ca e plin de bacaoani pe acolo.
Orosit, imi inchei ziua, tot nu am net si nu stiu cand o sa apuc sa postez atat.
Pe curand...
Comentarii
Trimiteți un comentariu