Treceți la conținutul principal

Jurnal de calatorie - ziua 8

Mama e inca racita si pentru ca era si un program oarecum lejer azi am lalait-o.
Era trecut de 12 cand am plecat din Oradea. Obiectivul nostru era Arad. In drumul spre Arad am trecut prin Salonta si ne-am oprit pentru a vizita turnul unui anume scriitor maghiar, nascut la Salonta. In turnul de aparare construit odata cu asezarea Salonta s-a amenajat muzeul inchinat acestui scriitor maghiar.Muzeul a fost chiar plicitistor singurul lucru palpitant a fost urcarea scarilor prin turn.
Am ajuns in Arad pe la 3 si dupa cateva ore in care am motait in camera de htel a aparut si Voichita. Voichita este colega mamei de gazda si de grupa din facultate. Sunt foarte bune prietene si nu s-au mai vazut de 4 ani, cand voichita a fost in bacau pentru o interventie chirurgicala (si inainte de asta nu se mai vazusera din '80). Am mers cu totii la ea acasa. Locuieste in cnentrul Aradului, intr-un imobil fata in fata cu teatrul vechi care din pacate este in paragina. Apartamentul se alfa la etaj si ca sa intii intrii mai intai in curtea interioara unde sunt mia multe cladiri si case. Este atat de frumos. o combinatie de vechi, nou, arta si chici cum numai la noi gasesti. printre nucii seculari sunt intinse sforii cu rufe la uscat, o prelata acopera o masa si niste scaune unde un vecin curata niste porumb, la cealalta casa au un leagan pe garaj si de la Voichita, printre ramurile nucilor observi tot. Apartamenul e mare, cu camere inalte si spatioase. Este frumos amenajat si iti da o senzatie de acasa. Ma simt bine aici. Iarasi simt nevoia sa scriu. De pe terasa de sus am urmarit curtea in timp ce am mancat gulas cu orez si ardei copti. MA gustat niste specialitati unguresti si am baut cafea.
Apoi Voichita a zis ca ne duce la Manastirea Bodrog. Ar fii trebuit s-o vedem maine dar daca aveam acum ocazia... O sa ne ramana pe maine orasul Arad si Timisoara. o sa avem timp o zi intreaga sa le vedem avand in vedere ca sunt 60 de kilometrii intre ele. Legenda spune ca un taur a venit de pe camp cu o icoana in coarne. Taranii impresionati de poveste au ridicat acolo manastirea. Este foarte frumoasa. Biserica veche este pictata foarte frumos. Observand apoi pictura din cea noua am ajuns la trista concluzie ca nu se mai picteaza bisericile calumea. Si asta noua era pictata bine in comparatie cu altele.
Stand in biserica, in boxe se auziea muzica bisericeasca, cantata incet de o voce feminina. Soarele apunea incet iar prin geamurile mici ce strapungeau peretii grosi de un metru patrundea vag lumina. biserica era plina dee umbre iar frescile cu povesti biblice parca prindeau viata. Cum sa nu ti se para ciudata o astfel de imagine daca nu esti ortodox. Catolicii cu biserricile lor mari, reci, spatioase daca ar intra intr-o biserica ortodoxa, mica, calduroasa, pictata pe toti pereti si auzind o astfel de muzica intr-un semiintuneric nu stiu cum ar reactiona. De aceea in romanele americane bisericile ortodoxe sunt descrise cu amanuntul pentru ca ei nu sunt obijnuiti cu uniunea asta dintre om si biserica de la noi. Se spune ca cei de confesiune catolica sunt mai credinciosi dar legatura dintre om si Dumnezeu pare mai stransa intr-o biserica Ortodoxa care arata ca un loc de inchinat mult mai personal si aproape de suflet decat unul catolic care pare o ofranda eleganta inchinata Lui.
Asta e alta poveste... Revenind la oile noaste; ne-am intors in Arad si ne-am plimbat pe faleza timp in care "gagicile" si-au amintit de faculate, de viata de student, de colegialitate si prietenie.
A fost frumos azi, a fost mai de suflet. Calatoria noastra se apropie de final. MAi e maine iar apoi doua zile de mers inapoi acasa cu popas la mijloc.
Pe curand...

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Balada câcatului moțat

Mărgineanu spunea: Viața e ca părul din cur, scurtă și plină de căcat.

Balada câcatului moțat este una din primele poezii pe care le-am învățat când eram mic. Nu știu dacă era chiar așa, cum o voi scrie mai jos. Ceea ce voi scrie este o combinație din două variante pe care le-am găsit pe net, o variantă ce seamănă cu ceea ce știam eu.

A fost odată un căcat
Micuț obraznic și moțat
Și îl stimau căcații toți
Căci el era cel mai cu moț
Dar într-o zi
Un câine mic şi pricăjit,
S-a dat la el şi... la halit.
A stat un pic, l-a rumegat
Şi l-a făcut din nou căcat.
Era micuţ şi fără moţ.
Râdeau de el căcaţii toţi.

Morala...
Să nu fi mare şi moţat,
Că o s-ajungi din nou căcat.

Pe curând...

M-a facut mama model

Nu mai e un secret ca m-am transforat anul asta. Am slabit 20 si ceva de kilograme, am inceput sa alerg, intr-un final am mers si la sala. Cu alte cuvinte mi-am schimbat modul de viata. Pe langa asta, multe alte lururi s-au schimbat in 2016, an ce a fost destul de pin si de greu pentru mine. Exista doua persoane ce sunt responsabile pentru schimbarile astea si ele sunt Alice si Andrei. Fara cei doi de A nu reuseam sa fiu aici, acum, asa. Stiu ca nu vor lauri insa si-i merita si le multumesc enorm pentru impulsionare, ajutor si incredere. Anul trecut, in articolul ,deja traditional de anul nou, imi doream ca in 2016 sa am grija de imaginea mea, sa slabesc si sa merg la sala. S-au intamplat astea insa lupta nu e terminata. Mai am de dat jos, mai am de modelat. Si de aceea pentru 2017, continui jocul asta al narcisismului si imi doresc sa devin mai increzator in mine, mai focusat pe problemele mele, mai egoist cu timpu meu liber si mai atent cu mine. Ca sunt multe cicatrici ce trebuiesc…

Fluturele monarh si fluturele vice-rege

Fluturele monarh este cea mai raspandita specie de fluturi din America de Nord. Traiesc 8 luni, masculii mor dupa imperechere iar femelele dupa depunerea larvelor. Pana sa se transforme in fluturi se hranesc cu planta unde au fost depuse ouale, laptele cainelui (sau iarba fiarelor), o planta ce ii ajute sa se transforem in omide colorate, sa isi creeze un cocon puternic si sa ajunga fluturi. Planta cu care se hranesc contine substante toxice pentru vertrebrate, de aceea pasarile nu ii mananca.
Fluturele vice-rege, seamana izbitor cu cel monarhm doar ca are doua buline negre pe spatele aripilor. El nu este toxic, dar pentru ca seamana atat de mult cu monarhul, pasarile se feresc sa il manance.
Din aceasta poveste a naturii putem trage multe concluzii sau crea chiar fabule....
Pe curand...