Treceți la conținutul principal

Jurnal de calatorie - ziua 4

As putea numii ziua asta, in spiritul lui Marcel, "Reconfigurarea traseului" sau drumuri in constructie.
Ne-am trezit mai devreme ca de obicei si anume la 7 si la 8 jumate eram plecati, decazati, mancati. Ne indreptam spre Nicula unde trebuia sa vizitam manastirea si sa asistam la aslujba. Era mare sarbatoare, Schimbarea la fata. Drumul pana la Nicula a fost groaznic, trafic intesn in Cluj si obositor iar apoi spre Gherala, se lucra la drum. Ajunsi la manastire am inceput sa cautam un loc de parcare (vesnica problema) si am ajuns intr-o infundatura. A trebuit sa coboram un deal in marsarier, pe unde incapeai la milimetru. Mama conducea, eu o pilotam, a fost groaznic cand vedeam ca era loc cat un deget intreasina noastr si celala si nu stiam daca pana la capat nu se vor pupa. Am ajuns cu bine la poala dealului, am parcat undeva si am luat un calciu pentru ca facusem o cadere de la stress si emotii.
Biserica este nepaipomenita in interior, inafara nu dadeam doi bani pe ea. Am stat la slujba, ne-am mai invartit si am plecat tarziu spre Gherla, adica pe la vreo 12 jumatate. Gherala este un oras armenesc, al breslarilor, ce arata ca un targ medieval. Cladirile vechi, la strada, cu porti mari si curti interioare, au un aer boem, insa nu sunt ingrijite. Catedrala armeneasca-cartolica, este nepaipomenita, in ea aflandu-se o pictura de Reinnebrand, parca. Ne-am plimbat apoi vreo cateva ore prin orasel, uitandu-ne pe strazi, pozand cladirile.
Urmatoarea noastra oprire a fost la Vad, unde se fala cea de-a doua biserica construita de Stefan cel Mare in aceasta regiune. Biserica este mult mai frumoasa decat cea de la Feleac si la fel ca si acolo, cat timp am stat in biserica m-am simtit invadat de energie si spiritualitate. Am avut ghid pe baiatul preotulu, un pustan de clasa a 9-a pasionat de istorie, foarte mandru de biserica "sa".
Am descoperit ca Zalaul este un oras deosebit de frumos si curat. Pin de clasdiri vechi ce se imbina frumos cu cladiri noi. Curat si primitor, orasul m-a impresionat cu toate ca am poposit doar jumatat de ora. Am trecut apoi rapid prin Satu Mare, cec urmeaza sa-l vedem poimane, ca sa ajungem la Oas, unde suntem cazati.
Pensiunea e draguta, amenajata in stilul unei case de la tara su presuri, ulcele si icoane pe sticla peste tot. Intra un pic in contradicite cu intrarea chicioasa, insa odata ajuns inauntru te obijnuiesti cu atmosfera si iti incepe sa iti placa.
Acum o sa ma culc, sunt obosit si murdar. Astept sa se elibereze dusul iar dupa ce ma voi bucura de el ma voi culca.
Inca nu am dat de un loc cu Wi-fi ca sa postez tot ce am. Sper cat mai redede...
Pe curand...

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Balada câcatului moțat

Mărgineanu spunea: Viața e ca părul din cur, scurtă și plină de căcat.

Balada câcatului moțat este una din primele poezii pe care le-am învățat când eram mic. Nu știu dacă era chiar așa, cum o voi scrie mai jos. Ceea ce voi scrie este o combinație din două variante pe care le-am găsit pe net, o variantă ce seamănă cu ceea ce știam eu.

A fost odată un căcat
Micuț obraznic și moțat
Și îl stimau căcații toți
Căci el era cel mai cu moț
Dar într-o zi
Un câine mic şi pricăjit,
S-a dat la el şi... la halit.
A stat un pic, l-a rumegat
Şi l-a făcut din nou căcat.
Era micuţ şi fără moţ.
Râdeau de el căcaţii toţi.

Morala...
Să nu fi mare şi moţat,
Că o s-ajungi din nou căcat.

Pe curând...

M-a facut mama model

Nu mai e un secret ca m-am transforat anul asta. Am slabit 20 si ceva de kilograme, am inceput sa alerg, intr-un final am mers si la sala. Cu alte cuvinte mi-am schimbat modul de viata. Pe langa asta, multe alte lururi s-au schimbat in 2016, an ce a fost destul de pin si de greu pentru mine. Exista doua persoane ce sunt responsabile pentru schimbarile astea si ele sunt Alice si Andrei. Fara cei doi de A nu reuseam sa fiu aici, acum, asa. Stiu ca nu vor lauri insa si-i merita si le multumesc enorm pentru impulsionare, ajutor si incredere. Anul trecut, in articolul ,deja traditional de anul nou, imi doream ca in 2016 sa am grija de imaginea mea, sa slabesc si sa merg la sala. S-au intamplat astea insa lupta nu e terminata. Mai am de dat jos, mai am de modelat. Si de aceea pentru 2017, continui jocul asta al narcisismului si imi doresc sa devin mai increzator in mine, mai focusat pe problemele mele, mai egoist cu timpu meu liber si mai atent cu mine. Ca sunt multe cicatrici ce trebuiesc…

Fluturele monarh si fluturele vice-rege

Fluturele monarh este cea mai raspandita specie de fluturi din America de Nord. Traiesc 8 luni, masculii mor dupa imperechere iar femelele dupa depunerea larvelor. Pana sa se transforme in fluturi se hranesc cu planta unde au fost depuse ouale, laptele cainelui (sau iarba fiarelor), o planta ce ii ajute sa se transforem in omide colorate, sa isi creeze un cocon puternic si sa ajunga fluturi. Planta cu care se hranesc contine substante toxice pentru vertrebrate, de aceea pasarile nu ii mananca.
Fluturele vice-rege, seamana izbitor cu cel monarhm doar ca are doua buline negre pe spatele aripilor. El nu este toxic, dar pentru ca seamana atat de mult cu monarhul, pasarile se feresc sa il manance.
Din aceasta poveste a naturii putem trage multe concluzii sau crea chiar fabule....
Pe curand...