Treceți la conținutul principal

Jurnal de calatorie - ziua 6

Azi am vizitat doua orase mari.
Dimineata l-am sunta pe Q sa ii spun la multi ani. Dar maine e ziua lui. Tare aiurit mai sunt.
Prima oprire a fost in Satu Mare. Am facut o tura de oras si am intrebat de muzeul de arta. Ajunsi acolo am vazt ca era cel de istorie si etnografie. Tin sa va spun ca nu imi plac deloc aceste muzee, mi se par plicitsitore. Multi bolovaani, cateva cioburi si fiare ruginite. Insa acesta a fost altfel. In fiecare incapere, in functie de specific se auzea muzica. Era foarte antrenant si ii facea deosebit. Muzeografii au folosit si multe manechine pentru a le imbraca cu diferite haine, se gaseau case dacice, morminte germanice, gtoate facand muzeul unic. partea de etnografie era si ea deosebita pentru ca prezenta prin manechine si evenimentele importante din viata taranului, ca botezul, nunta si inmormantarea. Nu imi pare rau deloc ca l-am vazut, chiar imi pare rau ca nu am platit taxa foto, necrezand ca va fii ceva spectaculos.
Ne-am indrepotat apoi spre Oradea. marcel ne-a ghidat pana in fata pensiunii. Mama a racit si a hotarat sa ramana in camera asa ca noi am plecat fara ea sa vizitam orasul. Oradea, cel putin partea vexhe este minunata. Cred ca as putea locuii aici. Lumea parea foarte deschisa si lipsita de inhibitii. Am vazut pe pietonalul din centru tot felul de omeni, cu tatuaje, cu diferite cuafuri, imbracati in tot felul de chestii si nimeni nu parea dranjat. Am vazut o pustoaica ce mergea pe strada cu o nevastuica vie in mana. Nu stiu de unde o avea dar era animalul ei de companie. Pentru prima data am vazut un om cu handicap locomotor ce mergea singur, increzator, pe strada. Cum te indepartezi de centu, cladirile vechi devin tot mai cenusii iar apoi tot mai mici, pana ajung cladiri cu un singur nivel, ici colo, la cate o intersectie mai apare cate o casa cu nivel. Apoi brusc intrii in orasul nou, ce nu este atat de frumos.
Si cum am ajuns destul de devreme si am Wi-Fi am inceput sa postez tot ce aveam restant. Imi ia fparte mult sa postez pe photoblog, caci apoi repede pun pe blog si fac trimiterile la poze. Spre sa termin cat mai repede caci mai pica netul si imi da eroare la incarcare pagina. Am pus si poze pe hi5, daca tot am net si cine stie cand mai apuc ;)).
Pe curand...
P.S. Au astia din Oradea niste tramvaie de iti pica plombele. Sa vada si Nichita si poate ia si el la Iasi. si inca ceva: in Satu Mare apa care curgea din fantana arteziana era albastra. Oare pusesera solutie de colorat apa daca cineva isi face nevoile si tot si-a facut sau pur si simplu asa au vrut ?

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Balada câcatului moțat

Mărgineanu spunea: Viața e ca părul din cur, scurtă și plină de căcat.

Balada câcatului moțat este una din primele poezii pe care le-am învățat când eram mic. Nu știu dacă era chiar așa, cum o voi scrie mai jos. Ceea ce voi scrie este o combinație din două variante pe care le-am găsit pe net, o variantă ce seamănă cu ceea ce știam eu.

A fost odată un căcat
Micuț obraznic și moțat
Și îl stimau căcații toți
Căci el era cel mai cu moț
Dar într-o zi
Un câine mic şi pricăjit,
S-a dat la el şi... la halit.
A stat un pic, l-a rumegat
Şi l-a făcut din nou căcat.
Era micuţ şi fără moţ.
Râdeau de el căcaţii toţi.

Morala...
Să nu fi mare şi moţat,
Că o s-ajungi din nou căcat.

Pe curând...

M-a facut mama model

Nu mai e un secret ca m-am transforat anul asta. Am slabit 20 si ceva de kilograme, am inceput sa alerg, intr-un final am mers si la sala. Cu alte cuvinte mi-am schimbat modul de viata. Pe langa asta, multe alte lururi s-au schimbat in 2016, an ce a fost destul de pin si de greu pentru mine. Exista doua persoane ce sunt responsabile pentru schimbarile astea si ele sunt Alice si Andrei. Fara cei doi de A nu reuseam sa fiu aici, acum, asa. Stiu ca nu vor lauri insa si-i merita si le multumesc enorm pentru impulsionare, ajutor si incredere. Anul trecut, in articolul ,deja traditional de anul nou, imi doream ca in 2016 sa am grija de imaginea mea, sa slabesc si sa merg la sala. S-au intamplat astea insa lupta nu e terminata. Mai am de dat jos, mai am de modelat. Si de aceea pentru 2017, continui jocul asta al narcisismului si imi doresc sa devin mai increzator in mine, mai focusat pe problemele mele, mai egoist cu timpu meu liber si mai atent cu mine. Ca sunt multe cicatrici ce trebuiesc…

Fluturele monarh si fluturele vice-rege

Fluturele monarh este cea mai raspandita specie de fluturi din America de Nord. Traiesc 8 luni, masculii mor dupa imperechere iar femelele dupa depunerea larvelor. Pana sa se transforme in fluturi se hranesc cu planta unde au fost depuse ouale, laptele cainelui (sau iarba fiarelor), o planta ce ii ajute sa se transforem in omide colorate, sa isi creeze un cocon puternic si sa ajunga fluturi. Planta cu care se hranesc contine substante toxice pentru vertrebrate, de aceea pasarile nu ii mananca.
Fluturele vice-rege, seamana izbitor cu cel monarhm doar ca are doua buline negre pe spatele aripilor. El nu este toxic, dar pentru ca seamana atat de mult cu monarhul, pasarile se feresc sa il manance.
Din aceasta poveste a naturii putem trage multe concluzii sau crea chiar fabule....
Pe curand...