Treceți la conținutul principal

Jurmal de calatorie - Ziua 1

M-a trezit mama oficial la 6 si ceva, dar eram treaz de mai devreme. Dormisem in cealalta camera unde nu erau perne ecologice asa ca mi-a fost rau de la alergia mea la puf. Nu stiu cum am pierdut vremea dara am plecat de acasa pe la vreo 8 in loc de 7.
Pe la Moinesti m-a luat somnul dar am reusit sa nu adorm. Prima oprire a fost la mormantul lui Ion Rebreanu. Am stat acolo si am facut cateva poze si am cautat un boschet unde sa ma usurez. Dar nu am gasit si mama a zis ca mai e putin pana la Fagetel, unde faceam prima oprire planificata, la cea mai mica manastire din tara, singura ortodoxa din Harghita.
La Fagetel am prin sfarsitul liturighiei si am stat la Sfantul Maslu. Eu eram ca pe ace, dadeam in urimie, nu mai puteam sa ma tin si nu aveam unde sa ma duc. Manastirea nu avea un WC pentru enoriasi. Asa ca dupa o ora, dupa ce ne-a miruit si am primit binecuvantarea de la preot, am plecat si am mai mers un pic si am aprit in Muntii Hateg la 1100 si ceva m altitudine unde am mancat din pachetel si ne-am usurat.
Am mers pana la Carta unde trebuia sa vizitam o biserica fortificata, biserica ce era inchisa. Am stat pe acolo si am asteptat sa vina paznicul dar nu a amarut. un nene dragut a promis ca ni-l aduce, dar nu era de gasit. Cand am plecat, la poarta bisericii, era o baba, care ne-a intrebat a cui e masina din parcare, i-am zis ca e a noastra si ne-a intrebat de unde suntem. Can a azuzit bacau a inceput sa ne zica ca drumul e lung si ca si ea are un nepot la Bucuresti. Vorbea o romana stricata si in timp ce ne indepartam de ea, radeam copios de situatie. Baba, care ne-a zis sarumana, nu mai tacea.
La Lazaria, se afla un castel baroc si in acel castel se afla o tabara de creatie a artisitlor plastici. Tot acum se desfasura si "MOUVY" un festival international de film scurt. Am intrat in incinta si am vazut imprejurimile. Nu puteam intra in castel fara legitimatia de membru la festival. Era o alta teapa pe care ne-o luasem. Insa era fumos acolo.
Ne-am continuat drumul si am oprit la Joseni, unde am vizitat alta biserica catolica, o combinatie de stiluri arhitecturale. Cand am intrat in biserica, Marcel (GPS-ul nostru) a inceput sa se planga ca nu este semnal. Toate babele ce se rugau s-au uitat brusc la mine si la geanta mea, de unde Marcel facea nazuri. Tot in Joseni am cautat iarasi un WC si nu am gasit. Ne-au fugarit niste tigani cersatori care tot cereau bani pentru ca Ilinca le-a zis ca le da daca cer in Romaneste. Ceea ce m-a deranjat acolo a fost ca pe cladirea consiliului local flutura, pe langa steagul UE si cel al Romaniei, si cel al Ungariei.
Si asa asa am pornit spre Harmand pana unde, dupa mama, trebuiau sa fie 10 km dar s-au dovedit a fii 60. Peisajul a fost mirific si sincer a meritat. Am facut un popas pentru shushu, pentru ca daca Doamne fereste te apuca ceva pe acolo nu gaseti nici o benzinarie, nimic. Dupa ce ne-am chinuit sa ne urcam pe dealuri si in loc sa ne usuram am cules fragi, am gasit un loc, unde izvora un rau si pe acolo ne-am facut de cap. Pe drum am vazut lacul de acumulare de pe Tarnava si am pozat cateva porti pictate, superbe.
Ungurii din Harmand au spus ca nu exista nici o biserica fortificata, ortodoxa pe acolo iar mama a inceput sa faca 13-14. Mersesem degeaba pentru ca nu o gaseam. Drumul pe care Marcel ni-l comunica pentru urmatoarea oprire, era un drum de tara si am hotarat sa nu mai mergem. Asa ca ne-am pornit spre Praid, unde aveam cazarea. A mai existat un popas la un magazin cu vase de lut si haine de panza topita si dupa cate ture de Praid, am gasit si pensiunea, pe o strada neasfaltata. Este foarte frumos aici, dar sunt foarte obosit si o sa ma culc. Maine avem o zi plina, din noi.

Era sa uit de nenea politistul care a oprit-o pe mama ca nu avea faza scurta, ci pozitia pe drum si dupa ce a cerut toate actele posibile si a vzzut ca le are, "ca doar e femeie", ne-a lasat sa plecam fara sa ne mai amendeze(eu ii spusesem ca trebuie faza scurata, dar ea...).

Noroc ca scumpelul meu laptop, a gasit ceva semnal de Wi-fi si asa pot posta si eu aici si poze pe photoblog.
Pe curand...

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Balada câcatului moțat

Mărgineanu spunea: Viața e ca părul din cur, scurtă și plină de căcat.

Balada câcatului moțat este una din primele poezii pe care le-am învățat când eram mic. Nu știu dacă era chiar așa, cum o voi scrie mai jos. Ceea ce voi scrie este o combinație din două variante pe care le-am găsit pe net, o variantă ce seamănă cu ceea ce știam eu.

A fost odată un căcat
Micuț obraznic și moțat
Și îl stimau căcații toți
Căci el era cel mai cu moț
Dar într-o zi
Un câine mic şi pricăjit,
S-a dat la el şi... la halit.
A stat un pic, l-a rumegat
Şi l-a făcut din nou căcat.
Era micuţ şi fără moţ.
Râdeau de el căcaţii toţi.

Morala...
Să nu fi mare şi moţat,
Că o s-ajungi din nou căcat.

Pe curând...

M-a facut mama model

Nu mai e un secret ca m-am transforat anul asta. Am slabit 20 si ceva de kilograme, am inceput sa alerg, intr-un final am mers si la sala. Cu alte cuvinte mi-am schimbat modul de viata. Pe langa asta, multe alte lururi s-au schimbat in 2016, an ce a fost destul de pin si de greu pentru mine. Exista doua persoane ce sunt responsabile pentru schimbarile astea si ele sunt Alice si Andrei. Fara cei doi de A nu reuseam sa fiu aici, acum, asa. Stiu ca nu vor lauri insa si-i merita si le multumesc enorm pentru impulsionare, ajutor si incredere. Anul trecut, in articolul ,deja traditional de anul nou, imi doream ca in 2016 sa am grija de imaginea mea, sa slabesc si sa merg la sala. S-au intamplat astea insa lupta nu e terminata. Mai am de dat jos, mai am de modelat. Si de aceea pentru 2017, continui jocul asta al narcisismului si imi doresc sa devin mai increzator in mine, mai focusat pe problemele mele, mai egoist cu timpu meu liber si mai atent cu mine. Ca sunt multe cicatrici ce trebuiesc…

Fluturele monarh si fluturele vice-rege

Fluturele monarh este cea mai raspandita specie de fluturi din America de Nord. Traiesc 8 luni, masculii mor dupa imperechere iar femelele dupa depunerea larvelor. Pana sa se transforme in fluturi se hranesc cu planta unde au fost depuse ouale, laptele cainelui (sau iarba fiarelor), o planta ce ii ajute sa se transforem in omide colorate, sa isi creeze un cocon puternic si sa ajunga fluturi. Planta cu care se hranesc contine substante toxice pentru vertrebrate, de aceea pasarile nu ii mananca.
Fluturele vice-rege, seamana izbitor cu cel monarhm doar ca are doua buline negre pe spatele aripilor. El nu este toxic, dar pentru ca seamana atat de mult cu monarhul, pasarile se feresc sa il manance.
Din aceasta poveste a naturii putem trage multe concluzii sau crea chiar fabule....
Pe curand...