Treceți la conținutul principal

Jurnal de calatorie - ziua 11

Daca nu e 7 e 8 si de fapt e 9.
Mama ne ameninta ca plecam la 7 dar la 8 am luat masa si am plecat la 9. Drumul ce urma nu era lung ci greoi, numai serpentine. Am avut si doua opriri, pe langa cea de la Peco.
Prima oprire a fost la Manastirea Toplita ctitorita de Miron Cristea, primul Patriarh Roman. Biserica veche, din lemn,este pictata pe panza iar apoi panza aplicata pe lemn. Pictura se pastreaza foarte bine iar in interior sunt ingropati parintii I.P.S.
A doua oprirea a fost la Petru Voda. Parintele Iustin a ridicat o manastire foarte frumoasa si zi de zi sunt peste 100 de oameni la dumnealui sa vabreasca, sa-i binecuvanteze. Bisrica este micuta si este pictata in exterior cu albastru la fel ca Voronetul. Nu am inteles de ce catapesteasma a foat imbracata in Plexic Glass, lucruj care nu mi-a placut de loc.
Peisaje frumoase si un drum greoi dar in final la 8 jumatate eram acasa. Am stat de vorba cu cei ce ne asteptau, am impartit cadouri si am mancat ceva dupoa care m-am culcat. Era ora 10 cand m-am pus in pat. Nu am mai fost in stare sa scriu nimic, sa scot pozele. Eram rupt. Dupa 12 ore de somn am inceput si eu incet sa imi desfac bagajele si sa imi oranduiesc treba.
Calatoria mea s-a terminat aici...
Pe curand...

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Balada câcatului moțat

Mărgineanu spunea: Viața e ca părul din cur, scurtă și plină de căcat.

Balada câcatului moțat este una din primele poezii pe care le-am învățat când eram mic. Nu știu dacă era chiar așa, cum o voi scrie mai jos. Ceea ce voi scrie este o combinație din două variante pe care le-am găsit pe net, o variantă ce seamănă cu ceea ce știam eu.

A fost odată un căcat
Micuț obraznic și moțat
Și îl stimau căcații toți
Căci el era cel mai cu moț
Dar într-o zi
Un câine mic şi pricăjit,
S-a dat la el şi... la halit.
A stat un pic, l-a rumegat
Şi l-a făcut din nou căcat.
Era micuţ şi fără moţ.
Râdeau de el căcaţii toţi.

Morala...
Să nu fi mare şi moţat,
Că o s-ajungi din nou căcat.

Pe curând...

M-a facut mama model

Nu mai e un secret ca m-am transforat anul asta. Am slabit 20 si ceva de kilograme, am inceput sa alerg, intr-un final am mers si la sala. Cu alte cuvinte mi-am schimbat modul de viata. Pe langa asta, multe alte lururi s-au schimbat in 2016, an ce a fost destul de pin si de greu pentru mine. Exista doua persoane ce sunt responsabile pentru schimbarile astea si ele sunt Alice si Andrei. Fara cei doi de A nu reuseam sa fiu aici, acum, asa. Stiu ca nu vor lauri insa si-i merita si le multumesc enorm pentru impulsionare, ajutor si incredere. Anul trecut, in articolul ,deja traditional de anul nou, imi doream ca in 2016 sa am grija de imaginea mea, sa slabesc si sa merg la sala. S-au intamplat astea insa lupta nu e terminata. Mai am de dat jos, mai am de modelat. Si de aceea pentru 2017, continui jocul asta al narcisismului si imi doresc sa devin mai increzator in mine, mai focusat pe problemele mele, mai egoist cu timpu meu liber si mai atent cu mine. Ca sunt multe cicatrici ce trebuiesc…

Fluturele monarh si fluturele vice-rege

Fluturele monarh este cea mai raspandita specie de fluturi din America de Nord. Traiesc 8 luni, masculii mor dupa imperechere iar femelele dupa depunerea larvelor. Pana sa se transforme in fluturi se hranesc cu planta unde au fost depuse ouale, laptele cainelui (sau iarba fiarelor), o planta ce ii ajute sa se transforem in omide colorate, sa isi creeze un cocon puternic si sa ajunga fluturi. Planta cu care se hranesc contine substante toxice pentru vertrebrate, de aceea pasarile nu ii mananca.
Fluturele vice-rege, seamana izbitor cu cel monarhm doar ca are doua buline negre pe spatele aripilor. El nu este toxic, dar pentru ca seamana atat de mult cu monarhul, pasarile se feresc sa il manance.
Din aceasta poveste a naturii putem trage multe concluzii sau crea chiar fabule....
Pe curand...