12 luni
... sau un an...
Nu am sa vorbesc acum despre anul ce tocmai a trecut, despre prima cina din camin si despre primul contac cu Japonia, despre ce am facut intr-n an, ci despre ultima luna. Despre anul ce a trecut o sa vorbesc pe 26, cand o sa aniversez 6 ani de blog La fel ca in fiecare luna, pe 7, incers sa rezum luna ce a trecut.
Luna august a fost luna de vacanta, o luna in care am luat o pauza de la Japonia, o pauza de la blog si m-am odihnit in sanul familiei, alaturi de prietenii mei dragi.
Si pentru ca am fost in vacanta, nici nu am vrut sa aud de blog, si de aceea nu prea am scris. Am lasat sa le multumesc tuturor pentru luna pe care o astepam de un an, aici, in articolul asta. Nu vreau sa para un articol ca un discurs la Oscar dar chiar vreau sa va multumesc tuturor ca m-ati facut sa ma simt acasa, din nou.
Am o familie minunata: iubitoare si calda si prieteni deosebiti ce au facut tot ce au putut sa se vada cu mine. Imi pare rau ca nu am avut mai mult timp la dispozitie pentru ei....
Si daca am tot ajuns la capitolul asta, o sa vreau sa spun ca am avut o zi plina, dar plina de bucurii, la Iasi. Am reusit sa trec pe la profesorii ce m-au ajutat sa ajung aici, si apoi sa-mi vad prietenii dragi. Am vazut-o si eu "pe bune" pe micuta Erica, si apoi m-am intalnic cu gasca vesela la Palas, un alt loc pe care vroiam sa il vad de mult. A fost ca si cum nu ii vazusem dupa vacanta de vara, cand fusesem despartiti 2 luni. Dragii de ei, au fost atat de fericiti ca m-au vazut si ca le-am adus cadouri.
Apoi am avut ocazia sa o reintalnesc pe doamna Mioara Iacob, pe care am cunoscut-o in liceu, cand avea un magazin de cadouri. De la magazinul ala am cumparat niste cadouri frumoase pentru famie, obiecte artizanale ce inca le avem in casa, si cadouri pentru profesori. Tot de la dumneaiei am invatat ca ambalajele de cadouri se rup si nu se desfac frumos.
Am resescoperit-o apoi pe facebook, cand a deschis Salonul de Piane. Face un lucru minunat: in fiecare vara origanizeaza Concertul de Suflet, un concert in care promoveaza copii talentati pe moca si in acelasi timp ii incanta si pe locuitorii orasului cu un concert minunat.
Acasa a fost bine. Imi era dor de mama, de Ilinca, de bunci si de toti. Contesa e cea mai tare misto matusa din cate s-au vazut. Sa nu mai zic de familia de la Moinesti, ce imi sunt dragi tare... Am vazut bunicii de pe tata, am fost in sate pe care nu le stiam, ca sa vad o verisoara mica mica si frumoasa, si am batut bulevardul: 1000 de km cu masina intr-o luna.
Mi-e dor de ei toti deja. As mai fi vrut la un concert, asd fi vrut sa merg si in salon... As fi vrut sa am timp sa stau de vorba cu Andrei sau sa vad pe Zaharia ala micu da'si pe parintii lui simaptici si frumsi foc...
Raman cu gandul la ei, pana la anu!
Pe curan...
Nu am sa vorbesc acum despre anul ce tocmai a trecut, despre prima cina din camin si despre primul contac cu Japonia, despre ce am facut intr-n an, ci despre ultima luna. Despre anul ce a trecut o sa vorbesc pe 26, cand o sa aniversez 6 ani de blog La fel ca in fiecare luna, pe 7, incers sa rezum luna ce a trecut.
Luna august a fost luna de vacanta, o luna in care am luat o pauza de la Japonia, o pauza de la blog si m-am odihnit in sanul familiei, alaturi de prietenii mei dragi.
Si pentru ca am fost in vacanta, nici nu am vrut sa aud de blog, si de aceea nu prea am scris. Am lasat sa le multumesc tuturor pentru luna pe care o astepam de un an, aici, in articolul asta. Nu vreau sa para un articol ca un discurs la Oscar dar chiar vreau sa va multumesc tuturor ca m-ati facut sa ma simt acasa, din nou.
Am o familie minunata: iubitoare si calda si prieteni deosebiti ce au facut tot ce au putut sa se vada cu mine. Imi pare rau ca nu am avut mai mult timp la dispozitie pentru ei....
Si daca am tot ajuns la capitolul asta, o sa vreau sa spun ca am avut o zi plina, dar plina de bucurii, la Iasi. Am reusit sa trec pe la profesorii ce m-au ajutat sa ajung aici, si apoi sa-mi vad prietenii dragi. Am vazut-o si eu "pe bune" pe micuta Erica, si apoi m-am intalnic cu gasca vesela la Palas, un alt loc pe care vroiam sa il vad de mult. A fost ca si cum nu ii vazusem dupa vacanta de vara, cand fusesem despartiti 2 luni. Dragii de ei, au fost atat de fericiti ca m-au vazut si ca le-am adus cadouri.
Apoi am avut ocazia sa o reintalnesc pe doamna Mioara Iacob, pe care am cunoscut-o in liceu, cand avea un magazin de cadouri. De la magazinul ala am cumparat niste cadouri frumoase pentru famie, obiecte artizanale ce inca le avem in casa, si cadouri pentru profesori. Tot de la dumneaiei am invatat ca ambalajele de cadouri se rup si nu se desfac frumos.
Am resescoperit-o apoi pe facebook, cand a deschis Salonul de Piane. Face un lucru minunat: in fiecare vara origanizeaza Concertul de Suflet, un concert in care promoveaza copii talentati pe moca si in acelasi timp ii incanta si pe locuitorii orasului cu un concert minunat.
Acasa a fost bine. Imi era dor de mama, de Ilinca, de bunci si de toti. Contesa e cea mai tare misto matusa din cate s-au vazut. Sa nu mai zic de familia de la Moinesti, ce imi sunt dragi tare... Am vazut bunicii de pe tata, am fost in sate pe care nu le stiam, ca sa vad o verisoara mica mica si frumoasa, si am batut bulevardul: 1000 de km cu masina intr-o luna.
Mi-e dor de ei toti deja. As mai fi vrut la un concert, asd fi vrut sa merg si in salon... As fi vrut sa am timp sa stau de vorba cu Andrei sau sa vad pe Zaharia ala micu da'si pe parintii lui simaptici si frumsi foc...
Raman cu gandul la ei, pana la anu!
Pe curan...
Comentarii
Trimiteți un comentariu