Treceți la conținutul principal

12 luni

... sau un an...
Nu am sa vorbesc acum despre anul ce tocmai a trecut, despre prima cina din camin si despre primul contac cu Japonia, despre ce am facut intr-n an, ci despre ultima luna. Despre anul ce a trecut o sa vorbesc pe 26, cand o sa aniversez 6 ani de blog La fel ca in fiecare luna, pe 7, incers sa rezum luna ce a trecut.
Luna august a fost luna de vacanta, o luna in care am luat o pauza de la Japonia, o pauza de la blog si m-am odihnit in sanul familiei, alaturi de prietenii mei dragi.
Si pentru ca am fost in vacanta, nici nu am vrut sa aud de blog, si de aceea nu prea am scris. Am lasat sa le multumesc tuturor pentru luna pe care o astepam de un an, aici, in articolul asta. Nu vreau sa para un articol ca un discurs la Oscar dar chiar vreau sa va multumesc tuturor ca m-ati facut sa ma simt acasa, din nou.
Am o familie minunata: iubitoare si  calda si prieteni deosebiti ce au facut tot ce au putut sa se vada cu mine. Imi pare rau ca nu am avut mai mult timp la dispozitie pentru ei....
Si daca am tot ajuns la capitolul asta, o sa vreau sa spun ca am avut o zi plina, dar plina de bucurii, la Iasi. Am reusit sa trec pe la profesorii ce m-au ajutat sa ajung aici, si apoi sa-mi vad prietenii dragi. Am vazut-o si eu "pe bune" pe micuta Erica, si  apoi m-am intalnic cu gasca vesela la Palas, un alt loc  pe care vroiam sa il vad de mult. A fost ca si cum nu ii vazusem dupa vacanta de vara, cand fusesem despartiti 2 luni. Dragii de ei, au fost atat de fericiti ca m-au vazut si ca le-am adus cadouri.
Apoi am avut ocazia sa o reintalnesc pe doamna Mioara Iacob, pe care am cunoscut-o in liceu, cand avea un magazin de cadouri. De la magazinul ala am cumparat niste cadouri frumoase pentru famie, obiecte artizanale ce inca le avem in casa, si cadouri pentru profesori. Tot de la dumneaiei am invatat ca ambalajele de cadouri se rup si nu se desfac frumos.
Am resescoperit-o apoi pe facebook, cand a deschis Salonul de Piane. Face un lucru minunat: in fiecare vara origanizeaza Concertul de Suflet, un concert in care promoveaza copii talentati pe moca si in acelasi timp ii incanta si pe locuitorii orasului cu un concert minunat.
Acasa a fost bine. Imi era dor de mama, de Ilinca, de bunci si de toti. Contesa e cea mai tare misto matusa din cate s-au vazut. Sa nu mai zic de familia de la Moinesti, ce imi sunt dragi tare... Am vazut bunicii de pe tata, am fost in sate pe care nu le stiam, ca sa vad o verisoara mica mica si frumoasa, si am batut bulevardul: 1000 de km cu masina intr-o luna.
Mi-e dor de ei toti deja. As mai fi vrut la un concert, asd fi vrut sa merg si in salon... As fi vrut sa am timp sa stau de vorba cu Andrei sau sa vad pe Zaharia ala micu da'si pe parintii lui simaptici si frumsi foc...
Raman cu gandul la ei, pana la anu!
 Pe curan...

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Balada câcatului moțat

Mărgineanu spunea: Viața e ca părul din cur, scurtă și plină de căcat.

Balada câcatului moțat este una din primele poezii pe care le-am învățat când eram mic. Nu știu dacă era chiar așa, cum o voi scrie mai jos. Ceea ce voi scrie este o combinație din două variante pe care le-am găsit pe net, o variantă ce seamănă cu ceea ce știam eu.

A fost odată un căcat
Micuț obraznic și moțat
Și îl stimau căcații toți
Căci el era cel mai cu moț
Dar într-o zi
Un câine mic şi pricăjit,
S-a dat la el şi... la halit.
A stat un pic, l-a rumegat
Şi l-a făcut din nou căcat.
Era micuţ şi fără moţ.
Râdeau de el căcaţii toţi.

Morala...
Să nu fi mare şi moţat,
Că o s-ajungi din nou căcat.

Pe curând...

M-a facut mama model

Nu mai e un secret ca m-am transforat anul asta. Am slabit 20 si ceva de kilograme, am inceput sa alerg, intr-un final am mers si la sala. Cu alte cuvinte mi-am schimbat modul de viata. Pe langa asta, multe alte lururi s-au schimbat in 2016, an ce a fost destul de pin si de greu pentru mine. Exista doua persoane ce sunt responsabile pentru schimbarile astea si ele sunt Alice si Andrei. Fara cei doi de A nu reuseam sa fiu aici, acum, asa. Stiu ca nu vor lauri insa si-i merita si le multumesc enorm pentru impulsionare, ajutor si incredere. Anul trecut, in articolul ,deja traditional de anul nou, imi doream ca in 2016 sa am grija de imaginea mea, sa slabesc si sa merg la sala. S-au intamplat astea insa lupta nu e terminata. Mai am de dat jos, mai am de modelat. Si de aceea pentru 2017, continui jocul asta al narcisismului si imi doresc sa devin mai increzator in mine, mai focusat pe problemele mele, mai egoist cu timpu meu liber si mai atent cu mine. Ca sunt multe cicatrici ce trebuiesc…

Fluturele monarh si fluturele vice-rege

Fluturele monarh este cea mai raspandita specie de fluturi din America de Nord. Traiesc 8 luni, masculii mor dupa imperechere iar femelele dupa depunerea larvelor. Pana sa se transforme in fluturi se hranesc cu planta unde au fost depuse ouale, laptele cainelui (sau iarba fiarelor), o planta ce ii ajute sa se transforem in omide colorate, sa isi creeze un cocon puternic si sa ajunga fluturi. Planta cu care se hranesc contine substante toxice pentru vertrebrate, de aceea pasarile nu ii mananca.
Fluturele vice-rege, seamana izbitor cu cel monarhm doar ca are doua buline negre pe spatele aripilor. El nu este toxic, dar pentru ca seamana atat de mult cu monarhul, pasarile se feresc sa il manance.
Din aceasta poveste a naturii putem trage multe concluzii sau crea chiar fabule....
Pe curand...