Inapoi in Japonia
Revin pe blog cu un articol despre drumul spre Japonia dupa care o sa iau o mica pauza pentru ca de maine pana vineri sunt plecat la conferinta JSCI din Nagoya.
Sambata a fost o zi nebuna cu vizite de dimineata pana seara si cu bagaje si cereri scrise intre timp. Nu aveam nici un chef sa plec spre Japonia si totul a culminat cand bunica a inceput sa planga ca plec. Mi se rupea inima in mine si injuram sistemul si poporul asta de manelisti ce au votat cum au votat si am ajuns in starea asta...
Trebuia sa plecam pe la 5 dimineata ca sa ajungem la timp in Otopeni dar nu am putut dormii de loc. M-am tt foit in pat si imi aduceam aminte scena cu Machi (bunica) plangand. Am atipit la un moment dat dar am fost trezit de o conversatie din casa. Apoi am atipit din nou dar a sunat alarma.
Aveam o problema... plecam de acasa fara sa o vad pe Ral... Asa fusese sa fie, plecata sa isi ia viata in piept, kilometrii ne desparteau. Eu nu aveam bani sa ajung la Sibiu ea nu avea sa ajunga la Bacau. Asa ca i-am lasat cadoul Ilincai, sa i-l dea cand se vor vedea. Insa in aeroport am inceput sa devin paranoic. Ilinca vorbea la telefon in colturi de aeroport, spunand ca acolo aude mai bine. Plus ca ea nu stie sa minta si imi dau seama cand minte dupa o chestie pe care nu o sa i-o spun niciodata (pentru ca poate o sa o controleze si asa nu o sa-mi mai dau seama). Deci cineva venea. Am inceput sa ma gandesc la cine ar fi putut venii. Ma gandeam ca e Ral dar am zis ca asta e un vis de copil razgaiat ce isi doreste ceva mult is vrea sa i se intample, de aceea ma gandeam ca e Dana, ce a venit de la Bucuresti.
Insa cand am vazut-o cu Iuli a ei si cu Hera mi s-au inmuiat picioarele! Bai juma de om! Esti nebuna! Cu surpriza asta m-ai dat pe spate! Mi-a adus saraca cadourile pe un an: de Mos Nicolaie, de Craciun, de ziua mea si de martisor. Apropos, azi port tricoul de la ea, tricou pe care scrie "I feel safe in white, because deep down inside I'm an angel" (asta ca sa moara Rebecca un pic :)) ).
Si pentru ca am carat cu mine dulceturi, vin, tuica, miere de albine si zacusca, bagajul meu a avut cu 7 kg in plus, pentru care a trebuit sa platesc 100 de euro
Si am plecat spre Moscova cu un avion rusesc si un pilot apucat ce a facut 2 ore si 10 minute in loc de 2 ore jumatate. In fata mea, in tren stateau doua tipe: mama si fiica ce vizitau rudele din Moscova. Mama se plangea ca ii e frica de avion si ca de aceea nu le-a mai vazut de mult si de aceea atunci cand avionul a avut turbulente au inceput sa tipe. Din cauza lor copilasii ce erau in avion au inceput sa planga iar insotitoarele de zbor au trebuit sa calmeze lumea.. Dar asta nu a fost nimic in comparatie cu aterizarea. Avionul avea viteza mare si a franat mult si puternic in timp ce mergea in s-uri pe pista. Cele doua din fata mea urlau ca vom murii iar eu radeam cu inima cat un purice.
In aeroport a fost obositor pentru ca muream de somn si nu puteam sa imi tin ochii deschisi. Langa mine erau trei cocalari turici ce fluierau fiecare gagica ce o vedeau. Unul eram slab da cu o burta tuguiata de shaormist, celalalt, era mic si indesat iar al treilea era un pusti ce avea erectie la fiecare fumeie pe care o vedea. La un moment dat a trecut un arab cu sotia sa ce era mascata din cap pana in picioare. Cei trei coca au comentat ceva ce a fost auzit de araboi ce a inceptu sa faca tambalau.
Zborul spre Japonia a fost obositor pentru ca nu puteam sa dorm si vazusem cam toate filmele din selectie. Am revazut I love you, man si am vazut The man. Am incercatsa dorm insa nu am reusit. Ba imi era cald, ba firg, ba sete, ba aveam nevoie la wc. Mancarea buna ca de obicei: pui cu paste si o salata de pui, desert o prajitura cu fragi la cina si amometa cu catofi natur si sushi la micul dejun cu o placituta si o ciocolatica la micul dejun.
Checkingul din aeroport e ingrozitor la japonezi. Dupa ce completezi formulare peste formulare si te scaneaza din cap pana in picioare, mai dai si declaratii la politia de frotiera cu scopul vizitei si motivatia plecarii din Japonia. Eram rupt de oboseala si nu aveam niciun chef de declaratii dar a trebuit sa le mai fac si pe astea. Mai si intarziasem jumatate de ora pentru ca din cauza ploii am plecat mai tarziu din Moscova.
Si am facut trei ore pana in camin cu trenurile si cand am ajuns in statie a mai si inceput ploaia. Lucrurile erau aproape intacte in bagaj, mai putin zacusca ce se cscuresese un pic si mi-a patat doua perechi de pantaloni, o camasa si trei maieuri, ce s-au curatat dupa spalare.
Ajuns in camin am resimit misorul Japoniei, miros cu care ma obijnuisem intre timp dar pe care il uitasem in ultimul an. Miros de curry, aer inchis si plastic.
M-am dus la facutlate, unde zombalau, dupa zeci de ore de nesomn am stat sa il ajut pe Hakan sa termine prezentarea. Laboratorul profului e in renovare si sta la noi in laborator pana cand e gata. E full-eala de pe lume aici.
Ajuns in camin, am skype-uit cu mama si Ilinca in timp se puneam haine la spalat si desfaceam bagajele. Am luat cina si apoi m-am dus la administrator si mama de camin cu cadoul: un prosop traditional, o sticla de vin dulce din 2006, un pachet de Dunhil pentru administrator si doua papusele imbracate in costum national. S-au bucurat atat de mult, ca niste copii de la casa de copii ce primesc portocale iarna. Mama de camin mi-a dat o sticla de suc cadou si mi-a zis ca o sa mai primescu unul apoi. Apoi am pierdut vremea cu Morgan (o sa va povestesc candva peste o saptamana ce ma facut) si apoi cu Yuichiro. La 11 eram in pat.
Azi am ajuns la scoala la 10 pentru ca trebuia sa vina studentul nou (care pana la 12:15 nu a ajuns). I-am dat profului cadoul: o sticla de tuica de prune (de la Kaufland, frumos decorata), un prosopel traditional, un set de pahare de tuica din ceramica pictate cu albastru, o carte despre Romania si una despre Bucovina. S-a uita pe pozele din care si a zis ca atunci cand o sa se penzioneze si o sa se mute in Turcia, o sa viziteze si Romania. Ii place mult ce vede in poze. A spus ca la ziua lui, in octombrie vom bea tuica in paharele traditionale si mi-a multumit pentru tot. Apoi mi-am adus aminte ca mai aveam si mierea de albine de la nanu pentru el si i-am dat-o si e aia. Am pus bomboanele de la Bucuria, pe care le-am luat pentru cei din laborator, si i-am invitat pe toti sa se serveasca. Acum mi-am amintit si de desfactorul de bere uc Vlad Tepes pentru Hakan. I l-am dat si a inceput sa rada isteric. I-am zis ca e ca sa isi aduca aminte de istoria comuna :)).
Sunt inca obosit si avem sedintal a 4. Pe la 6 cand plec, o sa ma de calcat camasi si de facut bagajul.
Si am uitat sa va spun ca mi s-a schimbat adresa din camin si a trebuit sa anunt facultatea si sa mi se dea un nou sticker pentru cardul de student, cu noua adresa.
Pe curand...
Sambata a fost o zi nebuna cu vizite de dimineata pana seara si cu bagaje si cereri scrise intre timp. Nu aveam nici un chef sa plec spre Japonia si totul a culminat cand bunica a inceput sa planga ca plec. Mi se rupea inima in mine si injuram sistemul si poporul asta de manelisti ce au votat cum au votat si am ajuns in starea asta...
Trebuia sa plecam pe la 5 dimineata ca sa ajungem la timp in Otopeni dar nu am putut dormii de loc. M-am tt foit in pat si imi aduceam aminte scena cu Machi (bunica) plangand. Am atipit la un moment dat dar am fost trezit de o conversatie din casa. Apoi am atipit din nou dar a sunat alarma.
Aveam o problema... plecam de acasa fara sa o vad pe Ral... Asa fusese sa fie, plecata sa isi ia viata in piept, kilometrii ne desparteau. Eu nu aveam bani sa ajung la Sibiu ea nu avea sa ajunga la Bacau. Asa ca i-am lasat cadoul Ilincai, sa i-l dea cand se vor vedea. Insa in aeroport am inceput sa devin paranoic. Ilinca vorbea la telefon in colturi de aeroport, spunand ca acolo aude mai bine. Plus ca ea nu stie sa minta si imi dau seama cand minte dupa o chestie pe care nu o sa i-o spun niciodata (pentru ca poate o sa o controleze si asa nu o sa-mi mai dau seama). Deci cineva venea. Am inceput sa ma gandesc la cine ar fi putut venii. Ma gandeam ca e Ral dar am zis ca asta e un vis de copil razgaiat ce isi doreste ceva mult is vrea sa i se intample, de aceea ma gandeam ca e Dana, ce a venit de la Bucuresti.
Insa cand am vazut-o cu Iuli a ei si cu Hera mi s-au inmuiat picioarele! Bai juma de om! Esti nebuna! Cu surpriza asta m-ai dat pe spate! Mi-a adus saraca cadourile pe un an: de Mos Nicolaie, de Craciun, de ziua mea si de martisor. Apropos, azi port tricoul de la ea, tricou pe care scrie "I feel safe in white, because deep down inside I'm an angel" (asta ca sa moara Rebecca un pic :)) ).Si pentru ca am carat cu mine dulceturi, vin, tuica, miere de albine si zacusca, bagajul meu a avut cu 7 kg in plus, pentru care a trebuit sa platesc 100 de euro
Si am plecat spre Moscova cu un avion rusesc si un pilot apucat ce a facut 2 ore si 10 minute in loc de 2 ore jumatate. In fata mea, in tren stateau doua tipe: mama si fiica ce vizitau rudele din Moscova. Mama se plangea ca ii e frica de avion si ca de aceea nu le-a mai vazut de mult si de aceea atunci cand avionul a avut turbulente au inceput sa tipe. Din cauza lor copilasii ce erau in avion au inceput sa planga iar insotitoarele de zbor au trebuit sa calmeze lumea.. Dar asta nu a fost nimic in comparatie cu aterizarea. Avionul avea viteza mare si a franat mult si puternic in timp ce mergea in s-uri pe pista. Cele doua din fata mea urlau ca vom murii iar eu radeam cu inima cat un purice.
Zborul spre Japonia a fost obositor pentru ca nu puteam sa dorm si vazusem cam toate filmele din selectie. Am revazut I love you, man si am vazut The man. Am incercatsa dorm insa nu am reusit. Ba imi era cald, ba firg, ba sete, ba aveam nevoie la wc. Mancarea buna ca de obicei: pui cu paste si o salata de pui, desert o prajitura cu fragi la cina si amometa cu catofi natur si sushi la micul dejun cu o placituta si o ciocolatica la micul dejun.
Checkingul din aeroport e ingrozitor la japonezi. Dupa ce completezi formulare peste formulare si te scaneaza din cap pana in picioare, mai dai si declaratii la politia de frotiera cu scopul vizitei si motivatia plecarii din Japonia. Eram rupt de oboseala si nu aveam niciun chef de declaratii dar a trebuit sa le mai fac si pe astea. Mai si intarziasem jumatate de ora pentru ca din cauza ploii am plecat mai tarziu din Moscova.
Si am facut trei ore pana in camin cu trenurile si cand am ajuns in statie a mai si inceput ploaia. Lucrurile erau aproape intacte in bagaj, mai putin zacusca ce se cscuresese un pic si mi-a patat doua perechi de pantaloni, o camasa si trei maieuri, ce s-au curatat dupa spalare.
Ajuns in camin am resimit misorul Japoniei, miros cu care ma obijnuisem intre timp dar pe care il uitasem in ultimul an. Miros de curry, aer inchis si plastic.
M-am dus la facutlate, unde zombalau, dupa zeci de ore de nesomn am stat sa il ajut pe Hakan sa termine prezentarea. Laboratorul profului e in renovare si sta la noi in laborator pana cand e gata. E full-eala de pe lume aici.
Ajuns in camin, am skype-uit cu mama si Ilinca in timp se puneam haine la spalat si desfaceam bagajele. Am luat cina si apoi m-am dus la administrator si mama de camin cu cadoul: un prosop traditional, o sticla de vin dulce din 2006, un pachet de Dunhil pentru administrator si doua papusele imbracate in costum national. S-au bucurat atat de mult, ca niste copii de la casa de copii ce primesc portocale iarna. Mama de camin mi-a dat o sticla de suc cadou si mi-a zis ca o sa mai primescu unul apoi. Apoi am pierdut vremea cu Morgan (o sa va povestesc candva peste o saptamana ce ma facut) si apoi cu Yuichiro. La 11 eram in pat.
Azi am ajuns la scoala la 10 pentru ca trebuia sa vina studentul nou (care pana la 12:15 nu a ajuns). I-am dat profului cadoul: o sticla de tuica de prune (de la Kaufland, frumos decorata), un prosopel traditional, un set de pahare de tuica din ceramica pictate cu albastru, o carte despre Romania si una despre Bucovina. S-a uita pe pozele din care si a zis ca atunci cand o sa se penzioneze si o sa se mute in Turcia, o sa viziteze si Romania. Ii place mult ce vede in poze. A spus ca la ziua lui, in octombrie vom bea tuica in paharele traditionale si mi-a multumit pentru tot. Apoi mi-am adus aminte ca mai aveam si mierea de albine de la nanu pentru el si i-am dat-o si e aia. Am pus bomboanele de la Bucuria, pe care le-am luat pentru cei din laborator, si i-am invitat pe toti sa se serveasca. Acum mi-am amintit si de desfactorul de bere uc Vlad Tepes pentru Hakan. I l-am dat si a inceput sa rada isteric. I-am zis ca e ca sa isi aduca aminte de istoria comuna :)).
Sunt inca obosit si avem sedintal a 4. Pe la 6 cand plec, o sa ma de calcat camasi si de facut bagajul.
Si am uitat sa va spun ca mi s-a schimbat adresa din camin si a trebuit sa anunt facultatea si sa mi se dea un nou sticker pentru cardul de student, cu noua adresa.
Pe curand...
Comentarii
Trimiteți un comentariu