Cred ca ma indrept spre pedagogie
Miercuri, la cursul de Costal Disaster Prevention, a trebuit sa predau. Stiam de momentul asta de mai bine de o luna, de cand l-am anuntat pe Miguel ca nu o sa vin la ora lui pentru ca mergem in vizita la Centrala Nucleara Hamaoka, si ne-a rugrat sa facem o prezentare despre centrala si sa prezentam colegilor.Totul parea uitat, pana in urma cu cateva sapamani cand ne-a zis ca o sa urmeze sa nu facem un curs pentru ca pleaca in Iran si apoi in Germania si ca se va intoarce exact in ziua cand avem curs, doua sapamani mai tarziu. Si ca in saptamana in care se intoarce o sa prezentam noi despre Hamaoka. Ideea era sa prezentam toti trei (eu, Hakan si Namyi) insa in mare parte am prezentat eu. Hakan a facut o introducere la inceput, iar Namyi a tras concluziile, iar eu am prezentat restul.
Siner am avut emotii mari, de cand a inceput saptamana. Am facut prezentarea cu ajutorul lui Hakan, in timp ce Namyi mima ca e ocupata. Miercuri dimineata, eram varza. Imi perdusem vocea (inca sunt racit) si tremura fiecare incheietura din mine. Nu stiu de ce. Am mai facut prezentari si nu am avut nicio problema, engleza mea nu e stralucita (e chiar mai proasta de cand sunt in Japonia) insa nici asta nu era motivul. Nu era o simpla prezentare, Miguel spusese ca intra in materia de examen, asa cum anul trecut intrase prezentarea unei prietene de-a lui, din Danemarca. Aici era problema, sa fac pe cei din sala sa fie atenti si sa inteleaga, sa nu aud la examen: eu nu am inteles cursul asta ca nu a explica calumea colegul.
Posibil ca mi-au purtat noroc chiloteii rosii, pentru ca a iesit bine. Si cu toate ca nu era programat sa fie o prezentare pentru un curs intreg, ci doar pentru jumatate din timp, pentru ca proful era obosit, a facut sa fie asta subiecul zilei, si ne-a invitat la intreari si discutii (moderate de je) dupa.
Dupa ce am pierdut tracul, mi-am dat seama ca ma simt destul de lejer si ca sunt in largul meu, in timpul discutiilor. Am raspuns la intrebari, am pornit subiecte de discutii, am explicat anumite lucrui, alaturi de prof, bineinteles, si am facut ca toti sa inteleaga despre ce s-a discutat. Subiectul e si unul delicat: centrale nucleare - siguranta lor. Am incercat sa aflu de ce lumea e impotriva sau pentru ele. Eu inca nu am o opinie. Cred ca e o metoda usoara de a face energie ieftina, insa sunt mari riscuri.
Si de aici am inceput sa ma gandesc la viitor. Ca din fiecare experienta incerc sa trag concluzii. Ce fac dupa master? Un doctorat. Unde? Nu ne batem capul cu detalii acum, e un master-plan nu unul de detalii. Dar dupa doctorat ce fac? Cu ani in urma ma vedeam pe santier, ca intr-un birou de proiectare nu as sta. E prea monoton, ma plang si ma plicitsesc zi de zil in laborator la scoala. Imi place sa reactionez si sa fiu in contact cu lumea, imi place sa ascult si sa barfesc. Posibil ca profesor scrie pe mine. Mai mult ca sigur voi ramana in Univesitate dupa finalizarea doctoratului si ma voi lupta sa urc pe scara erarhica in lumea asta condusa de fosile. O sa-mi placa sa fiu la ore, o sa ma plang de birocratie, de salariu, de colegi si de studenti. O sa fiu nefericit in fericirea mea.
Sigur asta mi-e viitorul.
Pe curand...
Siner am avut emotii mari, de cand a inceput saptamana. Am facut prezentarea cu ajutorul lui Hakan, in timp ce Namyi mima ca e ocupata. Miercuri dimineata, eram varza. Imi perdusem vocea (inca sunt racit) si tremura fiecare incheietura din mine. Nu stiu de ce. Am mai facut prezentari si nu am avut nicio problema, engleza mea nu e stralucita (e chiar mai proasta de cand sunt in Japonia) insa nici asta nu era motivul. Nu era o simpla prezentare, Miguel spusese ca intra in materia de examen, asa cum anul trecut intrase prezentarea unei prietene de-a lui, din Danemarca. Aici era problema, sa fac pe cei din sala sa fie atenti si sa inteleaga, sa nu aud la examen: eu nu am inteles cursul asta ca nu a explica calumea colegul.
Dupa ce am pierdut tracul, mi-am dat seama ca ma simt destul de lejer si ca sunt in largul meu, in timpul discutiilor. Am raspuns la intrebari, am pornit subiecte de discutii, am explicat anumite lucrui, alaturi de prof, bineinteles, si am facut ca toti sa inteleaga despre ce s-a discutat. Subiectul e si unul delicat: centrale nucleare - siguranta lor. Am incercat sa aflu de ce lumea e impotriva sau pentru ele. Eu inca nu am o opinie. Cred ca e o metoda usoara de a face energie ieftina, insa sunt mari riscuri.
Si de aici am inceput sa ma gandesc la viitor. Ca din fiecare experienta incerc sa trag concluzii. Ce fac dupa master? Un doctorat. Unde? Nu ne batem capul cu detalii acum, e un master-plan nu unul de detalii. Dar dupa doctorat ce fac? Cu ani in urma ma vedeam pe santier, ca intr-un birou de proiectare nu as sta. E prea monoton, ma plang si ma plicitsesc zi de zil in laborator la scoala. Imi place sa reactionez si sa fiu in contact cu lumea, imi place sa ascult si sa barfesc. Posibil ca profesor scrie pe mine. Mai mult ca sigur voi ramana in Univesitate dupa finalizarea doctoratului si ma voi lupta sa urc pe scara erarhica in lumea asta condusa de fosile. O sa-mi placa sa fiu la ore, o sa ma plang de birocratie, de salariu, de colegi si de studenti. O sa fiu nefericit in fericirea mea.
Sigur asta mi-e viitorul.
Pe curand...
Comentarii
Trimiteți un comentariu