Treceți la conținutul principal

Slujba la Biserica Ortodoxa din Tokyo

Cand a sunat alarma la 6:55 am realizat ca nu sunt obosit, prost-dispus si ca nu ma mai simt rau. Cu o zi inainte imi fusese rau, dupa ce petrecusem cateva ore in ingramadeala de la Waseda Festival. Nici nu credeam ca o sa fiu in stare sa ma tin pe picioare duminica, dapai sa ma trezesc si sa merg la biserica. Dar se pare ca Dumnezeu a vrut sa ma simt bine ca sa pot merge.
Cu toate ca m-am trezit atat de devreme, tot am plecat tarziu din casa si la si 58, cand trebuia sa fie trenul in gara, eu abia treceam de bariere. Am zis ca sigur l-am pierdut, cand am auzit vocea ce anunta ca trenul se apropie. Am tasnit de dupa bariere si am coborat repede scarile pe peron. Prima data cand ma bucuram ca trenul a intarziat si ca am putut sa ma urc in tren. Dar pentru ca trenul a avut inarziere, insemna ca ma mai putin timp sa schimb linia. Teoretic, asezat strategic in tren, trebuia sa fiu langa scarile ce fac transferul spre celalalt peron, insa eram mult mai departe. Am fost prins in roiul de oameni ce se inderepta sre sari si cu ei, purtat de val, am ajuns sus, unde se facea transferul. Mai aveam doua minute pana ajungea trenul, trebuia sa trec de bariere, sa trec peste pasarela si sa cobor. Am ajuns si de data asta la timp. Stiam ca al treilea tren e usor de schimbat. Am coborat din tren si m-am dus pe partea cealalta de peron. Deodata ma strafunda un gand. Cum 10 minute, pana la Ochanomizu? Asta trebuie sa fie rapid ceva. Verific inca odata si vad ca da, trebuia sa iau rapidul, ce era la peronul 8. Eu eram la peronul 14. Fug repede pe scari, aleerg sa gasec peronul 8, cobor in fuga si ajung la timp la tren. Asa noroc nu am mai avut de mult. Noroc pana la final, ca am uitat sa stabilesc iesirea cu Raluca si imi era ca ma asteapta la cealalta iesire.

Ciudat sentiment sa mergi pe strada, intr-o lume shinto-bodista si sa te sperii de clopotul bisericii care bate din 30 in 30 de secunde sa anunte slujba. Rolul lui era sa cheme lumea la biserica, dar pe cine sa chemi in metropola asta, cu clopotul, doar sa le aduci aminte sa se grabeasca, ca noi, ce stateam la palavre si mergeam lejer.
Am intrat pe poarta bisericii si cand sa intram inauntru un batranel ne-a oprit. Toata lumea astepta afara. Doi preoti (unul japonez si unul caucazian) erau cu Evangelia in mana si se uitau spre casa parohiala. Clopotele bateau tot mai tare si tot mai des iar parintele a iesit.
video
Dupa ce a fost condus in biserica, am putut intra. Acolo preotul a fost imbracat cu o pelerina albastra cu care a mers pana in mijlocul bisericii. Apoi corul a inceput sa cante si preotii din sobor l-au dezbracat pe cel de rang inalt, ce tocmai intrase cu pelerina. Au scos pelerina si  potcapul, am pupat fiecare haina in parte iar apoi au adus, bucata cu bucata, straiele de ceremonie. Doi dintre ei l-au imbracat, sarutandu-i mana si hainele de fiecare data cand puneau un element vestimentar pe el. Apoi i-au dat un pieptine cu care s-a pieptanat, ca la final sa puna pe cap chipia de episcop.
Slujba a tinut de la 10 pana la 12 jumatate. Biserica s-a umplut treptat de japonezi dar si de rusi, greci si ucrainieni. E ciduat sa vezi japoneze imbrobodite, facandu-si matanii si cruci, e ciudat sa vei preoti ortodoxi japonezi.
Langa noi, pe bancuta s-a ajezat o grecoaica. Babuta purta o rochie inflorata, un sacou impletit roz bombon si bentita roz. Era cu nepotica, ce era jumatate japoneza, ce era o bombonica roz cu gecuta de leopard. O dulceata. Crdinciosii se plimbatu prin biserica, aprindeau lumanari, schimbau bineturi, comentau, ca la noi. Doar ca biserica le e mare si ei sunt putini.
Din toata slujba am inteles numai Iisus (Isusu), Hristos (Furisutosu) si Amin (Aminu). Corul in schimb, a facut ca orele sa treaca usor.




Dupa slujba s-a facut coada la impartasanie. Am luat si noi de la Parintele Nicodin. Dupa ce luau impartasania, japonezii se duceau sa ia anafura si vin, mergand cu mainile incrucisate pe piept. Dupa ce toti au luat impartasania, s-a facut din nou coada la pupat crucea. Apoi s-au asezat toti pe scaune si au ascultat predica.
La final, preotul episocp a fost dezbracat de straiele de ceremonie, imbracat cu pelerina albrastra si a iesit din biserica impartind dulciuri la copii ce erau aliniati.
Experienta a fost unica. Nu mai vezi asa ceva nici unde. E un adevarat spectacol sa vezi japonezi ortodocsi, cantand si rugandu-se in japoneza, pe muzica orotdoxa.
Pe curand...

Comentarii

  1. parca e ciudat sa aud de ortodoxism acolo..

    RăspundețiȘtergere
  2. si mie mi s-a parut ciudat, pentru ca nu sunt de acord cu misionarismul. de aia am si fost la slujba sa vad cum e, ca e altceva

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Balada câcatului moțat

Mărgineanu spunea: Viața e ca părul din cur, scurtă și plină de căcat.

Balada câcatului moțat este una din primele poezii pe care le-am învățat când eram mic. Nu știu dacă era chiar așa, cum o voi scrie mai jos. Ceea ce voi scrie este o combinație din două variante pe care le-am găsit pe net, o variantă ce seamănă cu ceea ce știam eu.

A fost odată un căcat
Micuț obraznic și moțat
Și îl stimau căcații toți
Căci el era cel mai cu moț
Dar într-o zi
Un câine mic şi pricăjit,
S-a dat la el şi... la halit.
A stat un pic, l-a rumegat
Şi l-a făcut din nou căcat.
Era micuţ şi fără moţ.
Râdeau de el căcaţii toţi.

Morala...
Să nu fi mare şi moţat,
Că o s-ajungi din nou căcat.

Pe curând...

M-a facut mama model

Nu mai e un secret ca m-am transforat anul asta. Am slabit 20 si ceva de kilograme, am inceput sa alerg, intr-un final am mers si la sala. Cu alte cuvinte mi-am schimbat modul de viata. Pe langa asta, multe alte lururi s-au schimbat in 2016, an ce a fost destul de pin si de greu pentru mine. Exista doua persoane ce sunt responsabile pentru schimbarile astea si ele sunt Alice si Andrei. Fara cei doi de A nu reuseam sa fiu aici, acum, asa. Stiu ca nu vor lauri insa si-i merita si le multumesc enorm pentru impulsionare, ajutor si incredere. Anul trecut, in articolul ,deja traditional de anul nou, imi doream ca in 2016 sa am grija de imaginea mea, sa slabesc si sa merg la sala. S-au intamplat astea insa lupta nu e terminata. Mai am de dat jos, mai am de modelat. Si de aceea pentru 2017, continui jocul asta al narcisismului si imi doresc sa devin mai increzator in mine, mai focusat pe problemele mele, mai egoist cu timpu meu liber si mai atent cu mine. Ca sunt multe cicatrici ce trebuiesc…

Fluturele monarh si fluturele vice-rege

Fluturele monarh este cea mai raspandita specie de fluturi din America de Nord. Traiesc 8 luni, masculii mor dupa imperechere iar femelele dupa depunerea larvelor. Pana sa se transforme in fluturi se hranesc cu planta unde au fost depuse ouale, laptele cainelui (sau iarba fiarelor), o planta ce ii ajute sa se transforem in omide colorate, sa isi creeze un cocon puternic si sa ajunga fluturi. Planta cu care se hranesc contine substante toxice pentru vertrebrate, de aceea pasarile nu ii mananca.
Fluturele vice-rege, seamana izbitor cu cel monarhm doar ca are doua buline negre pe spatele aripilor. El nu este toxic, dar pentru ca seamana atat de mult cu monarhul, pasarile se feresc sa il manance.
Din aceasta poveste a naturii putem trage multe concluzii sau crea chiar fabule....
Pe curand...