Pe muntele Takao

Anul trecut eram prea pierdut in spatiu ca sa stiu ce inseamna o toamna japoneza. Am vazut fruzulitele rosii insa nu am stiut ca e "ceva" sa le vezi, asa cum vezi florile de cires primavara sau artificiile in august. Insa anul asta nu am vrut sa ratez asta. Se pare ca am ajuns cam devreme, cica saptamana viitoare era maximul pentru Muntele Takao, insa daca sambata trecuta a fost nebunia de pe lume acolo, nu vreau sa stiu ce o sa fie saptamana viitoare.

Muntele Takao este situat la 50 de minute din Shinjuku si este una din cele mai populare zone de recreere din Tokyo. Altitudinea muntelui este de 599m de la nivelul marii si de 1000 de ani este considerat munte sacru si este venerat de catre japonez.


Noi am pornit la 10 si pe la 11 eram acolo. Ajunsi la destinatie am realizat ca toti oamenii din trenul acela de 10 vagoane, plin pana la refuz, aveau acelasi gand ca noi. Ca sa ajungi pe munte se poate urca la pas sau se poate lua telescaunul ori un tren special, pana la mijloc si de acolo la pas. Am zis sa luam una din cele doua mijloace de transport pentru a avea timp de plimbari. Coada era destul de lunga, o ora pentru tren si 40 de minute pentru telescaun. Am luat telescaunul la urcat. Aici am avut o mica groaza. Nu am frica de intaltimi insa sunt usor paranoic. Telescaunul era destul de ingust si nu exista nicio bara sau curea care sa te asigure. Insa la 3 m in jos era o plasa de siguranta. In caz de cadeai, cadeai sigur pe plasa.
Ajunsi sus ne-am oprit sa gustam din delicatezele zonei: nicuman (un fel de placinta cu carne -chinezeasca) sau carnaciori pe bat.
Am stabilit planul de atac, uitandu-ne pe harta. Urma sa mergem la parcul de maimute, apoi sa urcam la templu si apoi pana sus.
Gradina cu maimute e fost simpatica foc. Era plin de parinti cu copii.Cu toate ca eram cam singurii pe acolo ce nu erau copii, sau in interes de familie, mie mi-a placut mult sa vad maimutele cu fund rosu.

Dupa maimutele ne-am indreptat spre templu. Prima data am dat de o cladire ciudata ce arata orecum a templu din Tailanda sau biserica catolica de la noi, dar in nici un caz a templu budist.
Templul era construit oarecum pe trepte, in altitudinea muntelui. Prima parte era cu tot felul de anexe si statui la care se rugau japonezii. Era o fantana cu statuia unui zeu unde dupa ce bateai cu un ciocan de lemn in unul din stalpii fantanii, puneai toti banii intr-un cos si apoi ii spalai in apa din ciusmea. Zeul respectiv, ajuta sa ai noroc la bani. Apoi mai era o piatra ce avea o gaura in mijloc. Se trecea pe sub ea si apoi se dadea cu batul in niste inele ce erau amplaste pe un stalp, sus.
 Pe urmatoarea treapta era templul budist, iar si mai sus era cel shinto.

Sa urci 300 de m in altitudine nu e asa de greu, daca ai urca propriu zis, ca pe un deal. Insa in Japonia se construiesc scari pe care urci pana sus. Si sincer e ingrozitor. Scari, scari, scari si iarasi scari (ca si cum ai urca vreo 8-9 etaje non stop).
De sus de pe munte se poate vedea muntele Fuji, Tokyo dar si Yokohama, cand e senin. Atmosfera si peisajul erau atat de frumoase, cum rar mai vezi. Am stat acolo jumatate de ora si apoi am pornit spre casa.

 La intoarcere am luat acel tren ciudat pe care il au. Trenul trece prin munte, printr-un tunel. Si pentru ca urca numai in panta, trenul e construit in trepte dar si asa e foarte ciudat cand coborara cu viteza.
Ma astepta un drum de o ora si o bauta in Golden Gai. Maine o sa va spun, in sfarsit, mai multe despre Golden Gai.
Pe curand...