Treceți la conținutul principal

13, 2013

Ca traditie pe blog, in prima zi din an imi spun dorintele pe noul an. Nu s-a adeverit nimic din aceea ce mi-am dorit anul trecut, pentru ca 2012 a fost cel mai ingrozitor an din viata mea. A inceput prost, cu o vizita la spital de ziua mea, iar pe parcursul anului am tot cazut si m-am ridicat ca guvernele din Romania. Cu sanatatea nu am stat deloc bine: ficat obosit. Ori de cate ori fac abuz de alcool sau ceva mai greu de digerat, am crize de ficat. M-am ingrasat 12 kg, avand in vedere ca merg cel putin 4 km pe jos in fiecare zi si ca mananc mult mai sanatos decat mancam acasa. Dramele s-au tinut in lant in familie, incepand din vara si terminandus-e acum, cand am pierdut una din persoanele pe care le-am iubit cel mai mult. Dorul de casa si neputinta de a fi acasa in momente cheie mi-au dat stari depresive.
Insa au existat si momente minunate. Anul acesta am cunoscut niste oameni minunati, niste oameni cu care imi petrec timpul si pe care ii respect mult. Am vizitat si am invatat multe lucruri.
Treaba cu teza de dizertatie nu e prea pe roze. Suntem blocati in cercetare si poate o sa mearga mai bine treaba dupa noul an. Sper...
2012 a fost un an apocaliptic. Mayasii nu au gresit cand au spus ca o sa vina apocalipsa, insa i-au gresit proportiile. Cam toti oamenii pe care ii stiu au petrecut o mica drama la sfarsit de an, si intr-un fel o lume de-a lor s-a sfarsit.
De aceea imi doresc pentru 2013, ce o sa fie pentru mine un an al sfarsitului si inceputului, sa imi casesc calea. Dupa 2012 sunt mult mai dezorientat si nu mai stiu ce vreau, pe ce drum sa o iau. Asa ca asta imi doresc, iluminare in planuri. Sa gasesc compromisul perfect intre cariera pe care o construiesc si familia ce imi lipseste. O sa fie greu....
In final o sa va povestesc despre o traditie japoneza. Daidai, este un soi de portocala amara japoneza. Frctul sta in copac, daca nu este cules, mai multi ani. Toamna se ingalbeneste, iar daca nu este cules, perimvara se face verde din nou. Daidai inseamna peste generatii, si pentru ca fructul rezista de la an la an, traditia japoneza spune ca e bine sa ai un astfel de fruct pe masa, de ornament, pentru a avea intelepciunea de peste an.
Va doresc un 2013 cat mai bun.
Pe curand...

Comentarii

  1. Răspunsuri
    1. sa fie, cu toate ca biletul pe care l-am tras la templu, ce iti zice cum iti e anul, nu era atat de bun... pe jumatate noros: nicio lupta nu se castiga usor. Asta ii era tema

      Ștergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Balada câcatului moțat

Mărgineanu spunea: Viața e ca părul din cur, scurtă și plină de căcat.

Balada câcatului moțat este una din primele poezii pe care le-am învățat când eram mic. Nu știu dacă era chiar așa, cum o voi scrie mai jos. Ceea ce voi scrie este o combinație din două variante pe care le-am găsit pe net, o variantă ce seamănă cu ceea ce știam eu.

A fost odată un căcat
Micuț obraznic și moțat
Și îl stimau căcații toți
Căci el era cel mai cu moț
Dar într-o zi
Un câine mic şi pricăjit,
S-a dat la el şi... la halit.
A stat un pic, l-a rumegat
Şi l-a făcut din nou căcat.
Era micuţ şi fără moţ.
Râdeau de el căcaţii toţi.

Morala...
Să nu fi mare şi moţat,
Că o s-ajungi din nou căcat.

Pe curând...

M-a facut mama model

Nu mai e un secret ca m-am transforat anul asta. Am slabit 20 si ceva de kilograme, am inceput sa alerg, intr-un final am mers si la sala. Cu alte cuvinte mi-am schimbat modul de viata. Pe langa asta, multe alte lururi s-au schimbat in 2016, an ce a fost destul de pin si de greu pentru mine. Exista doua persoane ce sunt responsabile pentru schimbarile astea si ele sunt Alice si Andrei. Fara cei doi de A nu reuseam sa fiu aici, acum, asa. Stiu ca nu vor lauri insa si-i merita si le multumesc enorm pentru impulsionare, ajutor si incredere. Anul trecut, in articolul ,deja traditional de anul nou, imi doream ca in 2016 sa am grija de imaginea mea, sa slabesc si sa merg la sala. S-au intamplat astea insa lupta nu e terminata. Mai am de dat jos, mai am de modelat. Si de aceea pentru 2017, continui jocul asta al narcisismului si imi doresc sa devin mai increzator in mine, mai focusat pe problemele mele, mai egoist cu timpu meu liber si mai atent cu mine. Ca sunt multe cicatrici ce trebuiesc…

Fluturele monarh si fluturele vice-rege

Fluturele monarh este cea mai raspandita specie de fluturi din America de Nord. Traiesc 8 luni, masculii mor dupa imperechere iar femelele dupa depunerea larvelor. Pana sa se transforme in fluturi se hranesc cu planta unde au fost depuse ouale, laptele cainelui (sau iarba fiarelor), o planta ce ii ajute sa se transforem in omide colorate, sa isi creeze un cocon puternic si sa ajunga fluturi. Planta cu care se hranesc contine substante toxice pentru vertrebrate, de aceea pasarile nu ii mananca.
Fluturele vice-rege, seamana izbitor cu cel monarhm doar ca are doua buline negre pe spatele aripilor. El nu este toxic, dar pentru ca seamana atat de mult cu monarhul, pasarile se feresc sa il manance.
Din aceasta poveste a naturii putem trage multe concluzii sau crea chiar fabule....
Pe curand...