Treceți la conținutul principal

Am scapat!

Joi am avut al doilea, si ultimul examen din sesiune. Examenul a constat intr-o prezentare power-point a unui proiect pe care trebuie sa il predam, pana pe 25. Fiecare trebuia sa isi aleaga un plan general al unui oras si sa-l prezinte. Frumos ar fi fost sa alegem un plan din tara noastra, avand in vedere ca la curs eram studenti din Turcia, Cambogia, Vietnam, Coreea, China, Japonia si eu din Romania. Numai ca eu nu am gasit niciun proiect satisfacator pentru Romania. Da, exista PUZ-uri, insa la noi aceste proiecte nu se discuta in comunitate. Nu vine cei de la Consiliu Local sa ne prezinte proiectul si sa ne ceara parerea. Poate marile companii, sunt consultate, dar oamenii de rand nu, de aceea nu puteam folosii date din Romania. Eu trebuia sa scriu despre un proiect in care participarea publica a avut un mare efect. Asa ca dupa saptamani de cautare, am gasit un proiect din Cleveland. Si pe asta l-am gasit prin ajutorul unui post de pe facebook. Urmaresc un serial a carui actiune e in Cleveland, si pe pagina lor de facebook anuntau ca au loc intalniri pentru discutarea unei noi etape din plan, si eram intrebati, daca ar fi interesant sa includa astfel de intalniri si in serial.
Asa am dat de "Connecting Cleveland 2020", proiectul ce m-a scos din incurcatura. Noroc ca am fost racit in vacanta, ca am avut timp sa scriu raportul si sa fac prezentarea. Joi a fost bine la prezentare. Profa mi-a zis ca ar fi bine sa mai adaug cateva informatii despre costul proiectului, si pot sa trimit apoi raportul. Am facut asta imediat dupa examen, si la ora 4 pusesem raportul in cutia destinata.
Nu insist asupra examenului pentru ca a fost usor: o prezentare de 8 minute, urmata de intrebari din partea a doi colegi numiti de profesor. Ficare din noi comentam la doi dintre colegi, asta ca sa ne faca atenti macar la 2 din cele 5 prezentari.
Nu mai insist nici la capitolul ritual de examen: chilotii rosii, ceva nou (o maleta), si calcat toate pragurile cu piciorul drept. Drumul s-a curatat si sunt multe fisuri in asfalt, asa ca saream ca pe un cal imaginar, cei 2 km pe care ii merg pe jos in drumul spre scoala. Bine ca s-a terminat, si sunt liber. Ei, mai avem sa cercetam, dar de saptamana viitoare.
Pe curand...

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Balada câcatului moțat

Mărgineanu spunea: Viața e ca părul din cur, scurtă și plină de căcat.

Balada câcatului moțat este una din primele poezii pe care le-am învățat când eram mic. Nu știu dacă era chiar așa, cum o voi scrie mai jos. Ceea ce voi scrie este o combinație din două variante pe care le-am găsit pe net, o variantă ce seamănă cu ceea ce știam eu.

A fost odată un căcat
Micuț obraznic și moțat
Și îl stimau căcații toți
Căci el era cel mai cu moț
Dar într-o zi
Un câine mic şi pricăjit,
S-a dat la el şi... la halit.
A stat un pic, l-a rumegat
Şi l-a făcut din nou căcat.
Era micuţ şi fără moţ.
Râdeau de el căcaţii toţi.

Morala...
Să nu fi mare şi moţat,
Că o s-ajungi din nou căcat.

Pe curând...

M-a facut mama model

Nu mai e un secret ca m-am transforat anul asta. Am slabit 20 si ceva de kilograme, am inceput sa alerg, intr-un final am mers si la sala. Cu alte cuvinte mi-am schimbat modul de viata. Pe langa asta, multe alte lururi s-au schimbat in 2016, an ce a fost destul de pin si de greu pentru mine. Exista doua persoane ce sunt responsabile pentru schimbarile astea si ele sunt Alice si Andrei. Fara cei doi de A nu reuseam sa fiu aici, acum, asa. Stiu ca nu vor lauri insa si-i merita si le multumesc enorm pentru impulsionare, ajutor si incredere. Anul trecut, in articolul ,deja traditional de anul nou, imi doream ca in 2016 sa am grija de imaginea mea, sa slabesc si sa merg la sala. S-au intamplat astea insa lupta nu e terminata. Mai am de dat jos, mai am de modelat. Si de aceea pentru 2017, continui jocul asta al narcisismului si imi doresc sa devin mai increzator in mine, mai focusat pe problemele mele, mai egoist cu timpu meu liber si mai atent cu mine. Ca sunt multe cicatrici ce trebuiesc…

Fluturele monarh si fluturele vice-rege

Fluturele monarh este cea mai raspandita specie de fluturi din America de Nord. Traiesc 8 luni, masculii mor dupa imperechere iar femelele dupa depunerea larvelor. Pana sa se transforme in fluturi se hranesc cu planta unde au fost depuse ouale, laptele cainelui (sau iarba fiarelor), o planta ce ii ajute sa se transforem in omide colorate, sa isi creeze un cocon puternic si sa ajunga fluturi. Planta cu care se hranesc contine substante toxice pentru vertrebrate, de aceea pasarile nu ii mananca.
Fluturele vice-rege, seamana izbitor cu cel monarhm doar ca are doua buline negre pe spatele aripilor. El nu este toxic, dar pentru ca seamana atat de mult cu monarhul, pasarile se feresc sa il manance.
Din aceasta poveste a naturii putem trage multe concluzii sau crea chiar fabule....
Pe curand...