Treceți la conținutul principal

Miros de duminica

De astazi dinamica grupului din care fac parte se va schimba. Raluca pleaca acasa... O sa fie ciudat, m-am obisnuit atat de mult cu ea si o sa-mi lipseasca mult. Sper, totusi, sa ne mai vedem candva, ca drumurile noastre sa se mai intesecteze nu numai virtual. Stiu, ca o sa colaborez cu ea la un proiect, insa as vrea sa ne mai si vedem intr-o buna zi.
Nu vreau ca articolul asta sa fie unul lacrimogen si de aceea o sa povestesc despre duminica trecuta, zi ce a fost o duminica perfecta. Cand eram mic, abia asteptam dumicile. aerul parca mirosea altfel duminca, si pasarele mereu canta, oricat de friguroasa era ziua. Pentru mine mirosul de duminica e misos de prospetime si de pui cu busurio la cupor cu mujdei. De cand sun in Japonia nu prea am simtit ca e duminica. Asta s-a intamplat doar de doua ori, si de fiecare data, in Saitama. Prima duminca, a fost una cu plimbari cu bicicleta si tartine de somon cu guacamole, a doua a fost cu sushi. O sa-mi fie dor de casa lor... si de oraselul din Saitama...
Dupa ce ne-am trezit, am lenevit pe futoane, sub plapume, cu cafea fierbinte si pop-corn. Era cald si bine sub paturi si nu vroiam sa iesim de acolo. Cu chiu cu vai ne-am urnit din loc si am pornit spre un restaurant de sushi. Afara se simtea ca e duminca. Mirosea a primavara cu toate ca zapada inca era in mormane pe marinea strazii. Am mers minute bune, am vorbit despre arhitectura si obiceiuri, ne-am uitat la guri de canal frumos ornate cu flori sau alte ornamente si intr-un final am ajuns la restaurant. Am asteptam cuminti randul pe o bancheta si am jucat FAZAN. Apoi am mancat unul din cele mai bune sushi de pana acum. Am incercat sortimente noi si sofisticate, de la somon cu avocado si ceapa, la somon cu cascaval topit sau ruloruri de foaie de orez cu ton si varza proaspata tocata. Se simtea melancolia in aer, insa era atat de placut..
O sa-mi fie dor de tine doamna antropolog, dar si de voi, domnii profesori, cand o sa plec in septembrie...
Pe curand...

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Balada câcatului moțat

Mărgineanu spunea: Viața e ca părul din cur, scurtă și plină de căcat.

Balada câcatului moțat este una din primele poezii pe care le-am învățat când eram mic. Nu știu dacă era chiar așa, cum o voi scrie mai jos. Ceea ce voi scrie este o combinație din două variante pe care le-am găsit pe net, o variantă ce seamănă cu ceea ce știam eu.

A fost odată un căcat
Micuț obraznic și moțat
Și îl stimau căcații toți
Căci el era cel mai cu moț
Dar într-o zi
Un câine mic şi pricăjit,
S-a dat la el şi... la halit.
A stat un pic, l-a rumegat
Şi l-a făcut din nou căcat.
Era micuţ şi fără moţ.
Râdeau de el căcaţii toţi.

Morala...
Să nu fi mare şi moţat,
Că o s-ajungi din nou căcat.

Pe curând...

M-a facut mama model

Nu mai e un secret ca m-am transforat anul asta. Am slabit 20 si ceva de kilograme, am inceput sa alerg, intr-un final am mers si la sala. Cu alte cuvinte mi-am schimbat modul de viata. Pe langa asta, multe alte lururi s-au schimbat in 2016, an ce a fost destul de pin si de greu pentru mine. Exista doua persoane ce sunt responsabile pentru schimbarile astea si ele sunt Alice si Andrei. Fara cei doi de A nu reuseam sa fiu aici, acum, asa. Stiu ca nu vor lauri insa si-i merita si le multumesc enorm pentru impulsionare, ajutor si incredere. Anul trecut, in articolul ,deja traditional de anul nou, imi doream ca in 2016 sa am grija de imaginea mea, sa slabesc si sa merg la sala. S-au intamplat astea insa lupta nu e terminata. Mai am de dat jos, mai am de modelat. Si de aceea pentru 2017, continui jocul asta al narcisismului si imi doresc sa devin mai increzator in mine, mai focusat pe problemele mele, mai egoist cu timpu meu liber si mai atent cu mine. Ca sunt multe cicatrici ce trebuiesc…

Fluturele monarh si fluturele vice-rege

Fluturele monarh este cea mai raspandita specie de fluturi din America de Nord. Traiesc 8 luni, masculii mor dupa imperechere iar femelele dupa depunerea larvelor. Pana sa se transforme in fluturi se hranesc cu planta unde au fost depuse ouale, laptele cainelui (sau iarba fiarelor), o planta ce ii ajute sa se transforem in omide colorate, sa isi creeze un cocon puternic si sa ajunga fluturi. Planta cu care se hranesc contine substante toxice pentru vertrebrate, de aceea pasarile nu ii mananca.
Fluturele vice-rege, seamana izbitor cu cel monarhm doar ca are doua buline negre pe spatele aripilor. El nu este toxic, dar pentru ca seamana atat de mult cu monarhul, pasarile se feresc sa il manance.
Din aceasta poveste a naturii putem trage multe concluzii sau crea chiar fabule....
Pe curand...