Treceți la conținutul principal

Atunci i-am ars doua palme


Nu imi amintesc cand a fost ultima data cand mi-a luat atata timp sacitesc o carte. Adevarul e ca fac cercetare si tot citesc carti, normative, coduri si articole pentru a inchega planul tezei de disertatie. Noroc cu drumul Bacau-Bucuresti, ca am apucat sa termin cartea. Ma asteapta inca doua carti: un cod de proiectare si doua articole acasa. Tema: doua capitole de scris in doua saptamani. Proful zice ca in ritmul asta terminam in maxim doua luni si apoi am timp o luna de prezentare. Urmeaza o peruioada aglomerata, in care nu vad prea mult timp de citit.
 "Atunci i-am ars doua palme" e singura carte de Teodorovici ce inmi ramase necitita si e prima citita dupa momentuil in care am iesit la o cafea. Cartea e structurata pe trei parti si pare,la prina vedere, o carte din resturi sau din proiecte neterminata sau esuate. Zic asta pentru ca asa deduc din explicatiile autorului de la inceputul fiecarei parti. Cel mai mult mi-a placut partea a doua, "Sa ne ierte pistruiatul",o nuvela scrisa "la comanda" poetului Michael Astner, ce vroia sa alcatuiasca o antologie numita "Cartea roz a comunismului". Proiectul a cazut, LDT a postat nuvela in online dar l-a refacut si i-a oferit un loc in cartea de fata. Apoi mi-a placut prima parte, "Gandacii", o antogie de proze scurte afalte la prima publicare amestecate cu unele ce au mai aparut in alt volum, un volum de care autorul spune ca a circulat numai intre prieteni. Una din povestile de aici, am regasit-o ca fragment in "Circul nostru va prezinta" si mi-am amintit ca parca citisem ceva despre asta, atunci cand citisem acel roman. Cel mai putin mi-a placut a treia parte. Nu stiu de ce, dar primele doua parti mi-au placut mai mult. Nu e o motivatie rationala, ci bazata pe ceea ce am simtit eu cand am citit. Partea buna e ca am citit in biografie ca LDT a publicat ceva ceva in online, pe liternet. E bun pentru ca mai am ce sa citesc de el, pana ne mai bucura cu cevca nou.
 Pe curand...

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Balada câcatului moțat

Mărgineanu spunea: Viața e ca părul din cur, scurtă și plină de căcat.

Balada câcatului moțat este una din primele poezii pe care le-am învățat când eram mic. Nu știu dacă era chiar așa, cum o voi scrie mai jos. Ceea ce voi scrie este o combinație din două variante pe care le-am găsit pe net, o variantă ce seamănă cu ceea ce știam eu.

A fost odată un căcat
Micuț obraznic și moțat
Și îl stimau căcații toți
Căci el era cel mai cu moț
Dar într-o zi
Un câine mic şi pricăjit,
S-a dat la el şi... la halit.
A stat un pic, l-a rumegat
Şi l-a făcut din nou căcat.
Era micuţ şi fără moţ.
Râdeau de el căcaţii toţi.

Morala...
Să nu fi mare şi moţat,
Că o s-ajungi din nou căcat.

Pe curând...

M-a facut mama model

Nu mai e un secret ca m-am transforat anul asta. Am slabit 20 si ceva de kilograme, am inceput sa alerg, intr-un final am mers si la sala. Cu alte cuvinte mi-am schimbat modul de viata. Pe langa asta, multe alte lururi s-au schimbat in 2016, an ce a fost destul de pin si de greu pentru mine. Exista doua persoane ce sunt responsabile pentru schimbarile astea si ele sunt Alice si Andrei. Fara cei doi de A nu reuseam sa fiu aici, acum, asa. Stiu ca nu vor lauri insa si-i merita si le multumesc enorm pentru impulsionare, ajutor si incredere. Anul trecut, in articolul ,deja traditional de anul nou, imi doream ca in 2016 sa am grija de imaginea mea, sa slabesc si sa merg la sala. S-au intamplat astea insa lupta nu e terminata. Mai am de dat jos, mai am de modelat. Si de aceea pentru 2017, continui jocul asta al narcisismului si imi doresc sa devin mai increzator in mine, mai focusat pe problemele mele, mai egoist cu timpu meu liber si mai atent cu mine. Ca sunt multe cicatrici ce trebuiesc…

Fluturele monarh si fluturele vice-rege

Fluturele monarh este cea mai raspandita specie de fluturi din America de Nord. Traiesc 8 luni, masculii mor dupa imperechere iar femelele dupa depunerea larvelor. Pana sa se transforme in fluturi se hranesc cu planta unde au fost depuse ouale, laptele cainelui (sau iarba fiarelor), o planta ce ii ajute sa se transforem in omide colorate, sa isi creeze un cocon puternic si sa ajunga fluturi. Planta cu care se hranesc contine substante toxice pentru vertrebrate, de aceea pasarile nu ii mananca.
Fluturele vice-rege, seamana izbitor cu cel monarhm doar ca are doua buline negre pe spatele aripilor. El nu este toxic, dar pentru ca seamana atat de mult cu monarhul, pasarile se feresc sa il manance.
Din aceasta poveste a naturii putem trage multe concluzii sau crea chiar fabule....
Pe curand...