miercuri, 5 martie 2014

Hinamatsuri

Am asteptat evenimentul asta de mult. Imi povestise Irina ca la Himawari se organizeaza doua festivaluri japoneze, iar asta era primul. Asa ca m-am inscris pe lista de voluntari - la standul cu obiecte expuse si m-am ocupat de promovarea pe media.
Am trimis comunicatul de presa la toata mass-media din oras iar Evenimentu, Campus Magazin, Ziarul de Iasi prin Iasi Fun,  BZI si TVR Iasi au preluat stirea si au anuntat oamenii de evenimentul nostru, insa vremea rece si incarcata i-a facut pe Ieseni sa nu prea iasa din casa. Cel putin asta au spus cei ce au mai participat la festival, eu zic ca a fost bine. Nu a fost decat 15-20 de minute cand nu a fost lume - intre doua evenimente, iar la un moment dat parea liniste dar asta pentru ca toti erau la work-shopuri, iar cei 1-2 oameni care intrau constant si veneau la standul meu, se intrebau de ce e asa liniste si le explicam ca lumea e la atelierele de creatie. Mi-ar fi placut ca si sumi-e-ul, caligrafia si ikebana sa fi fost tot in Sala Pasilor Pierduti (Camera cu pasi rataciti - cum a zis un vizitator dimineata) insa nu a existat un om care sa il convinga pe sensei sa vina acolo si l-au lasat sa-si faca de cap in alt corp al universitatii. Eu am avut oameni la stand ce ma intrebau unde poate sa se uite la cum deseneaza lumea sau la cum aranjeaza flori si le-am zis ca din pacate nu se poate, ca e pentru cei ce s-au inscris la work-shop si ei lucreaza intr-o sala in Universitate. Le-am citit dezamagirea pe chip.
Dar in mare a iesit bine. Cred ca nimeni nu a citit panica vesnica a organizatorului si nici crisparea mea. Eu am cam fost luat in ture de dimineata si bagat in oala pe nepusa masa, dar nu s-a vazut asta. Ne-am adaptat pe parcurs si am invatat din mers.


Insa eu nu pup in fund pe nimeni si nu scriu acest articol ca sa ma dau bine pe cineva, ci doar imi explim parerea. Iar cum standul meu a existat pe toata perioada festivalului si am avut constant 2-3 persoane uitandu-se la obiectele expuse am multe de povestit. Daca vreti povesti rautacioase, adunate pe parcursul unei zile, dati click mai jos, pentru a le afla, daca nu, aici se incheie parerile mele despre festival.

Au existat cateva persoane ce au colorat ziua. Prima persoana a fost o doamna ce a venit cu poze din Japonia. Fata ei locuia acolo si pentru ca a vizitat-o de cateva ori, avea impresia ca era mare cunoscatoare de cultura si traditie.
Pe masa noastra exista o revista cu arhitectura japoneza. Pe coperta era Tokyo Sky Tree, pozat dintr-un avion si se vedeau strazi intregi de case si blouri, ce toate pareau mici in comparatie cu turnul. Doamna a pus degetul pe o casa si a zis ca fix acolo sta fiica ei si ginerele. Cartierul se cheama Yokohama. Am incercat sa-i explic cu frumosul ca nu e Yokohama acolo, ca Yokohama nu e cartier in Tokyo ci e oras, chiar al doilea ca marime din Japonia. dar nu mergea. Ea imi spunea ca ea stie mai bine decat mine, ca doar a fost acolo si imi demonstra asta aratandu-mi niste poze  cu ea din Japonia.
Si cand esti voluntar la un astfel de eveniment si incerci sa promovezi o cultura, trebuie sa te comporti exemplar. Zambeste frumos tipului balos care pune mana pe manga ce are o gagica in costum de baie pe coperta si te intreaba daca din alea porno nu ai, vorbeste-i frumos copilei care iti spune ca nu are nevoie de informatii suplimentare de la un oarecare voluntar, pentru ca ea a fost o luna in Japonia si stie mai multe decat mine, ala care viseaza sa mearga acolo. Incearca sa stai cu ochii in 4 cand ciudata care ti-a zis ca vrea sa fure nu stiu care manga pe care si-o doreste si nu intelege ca nu e de vanzare si nici nu vrea sa si-o cumpere de pe net, vine pentru a nu stiu cata oara la masa ta sa se uite prin revista. Zambeste-i si spune-i pentru a n-a oara ca nu se poate sa o ia acasa si continua sa zambesti cand se milogeste pisicindu-se la tine. Nu te uita ciudat la tipul care te intreaba de ce nu ati mai adus japonezi ca pe el aia ii amuza si zambeste frumos la bunicile care vor sa stie daca ai venit de acolo cu o japoneza acasa.
Noroc ca dupa ce ai de-a face cu 10 ciudati a tot stiitori, intalnesti si niste oameni misto, gen Catalin Sensei sau cuplul misto ce a venit la final. Daca cititi randurile astea, nu v-am retinut numele dar la berea aia vreau sa iesim impreuna.

Pe curand...

Un comentariu:

Translate

Faceți căutări pe acest blog

Scriu despre:

japonia (462) carte (227) de-ale mele (176) Facultate (123) filme (108) mancare (85) seriale (79) EU (64) scoala (64) muzica (60) oameni (49) prieteni (49) blog (48) excursie (44) Bacau (41) Iasi (41) Romania (40) funny (37) teatru (36) tv (31) bucuresti (29) Coreea (25) playlist (20) facebook (17) sesiune (17) internet (14) sarbatoare (14) copilarie (12) fashion victim (12) iPhone (12) natura (12) romani (12) politica (11) vacanta (11) Ghibli (9) camin (9) jurnal de calarorie (9) leapsa (9) opinii (9) proza (9) telefon (9) constructii (8) dincolo de metropola (8) literatura (8) transport (8) tren (8) familie (7) fotografie (7) kinki (7) presa (7) traditii (7) google (6) tehnologie (6) 1 mai (5) Atena (5) deviantart (5) iarna (5) petrecere (5) photoblog (5) presesiune (5) prostie (5) psihologie (5) viata (5) Pishinau (4) cadouri (4) cultura (4) despre mine (4) mare (4) poezie (4) raceala (4) servicii (4) Craciun (3) aniversare (3) autocunoatere (3) criza financiara (3) dentist (3) kamakura (3) liceu (3) nikko (3) timp liber (3) yokohama (3) banc (2) capitan planet (2) desene (2) la multi ani (2) memorial (2) metrou (2) obiceiuri (2) postmodernism (2) prietenie (2) prosti (2) scris (2) societate (2) taxi (2) Disneyland (1)