Treceți la conținutul principal

Calin (o poveste moderna) sau dupa 9 ani la TMB

Aseara am fost, dupa 9 ani, la Teatrul Municipal Bacovia. A trecut mult timp pentru ca intre timp am plecat din Bacau la facultate iar cand ajungeam pe acasa, fie era din scurt si numai de teatru nu aveam timp, fie era in vacanta cand teatrul era inchis.
De cand m-am intrors acasa am tot vrut sa merg la teatru iar dupa doua incercari nereusite, a treia a fost cu succes.
Aseara s-a jucat Calin (o poveste moderna), o piesa regizata de Horia Suru, care s-a inspirat pentru piesa din „Wunschkonzert”, de Franz Xaver Kroetz, si din „Cãlin (file din poveste)”, de Mihai Eminescu, pe care le-a transfomat in dramaturgie, alaturi de o piesa de Hannah Wolf .
 Am vrut sa vad piesa pentru ca:
- o avea in distributie pe Eliza Noemi Judeu, cea care mi se pare cea mai buna actrita a teatrului din Bacau;
- Madalina prezentase piesa foarte misto la ea pe blog;
- vazusem o postare de la Fulbright Romania - pentru ca Hannh Wolf e posesoarea unei astfel de burse;
- presa vuise destul de mult pe tema asta.

Am avut emotii, sa fiu sincer. Nu mai calcasem in sala aceea de atata amar de timp si mi se parea atat de mica. Piesa este muta si mi-a fost frica de plictiseala. M-am gandit ca bine ca e o ora, ca si asa mi se pare prea mult. Insa l-a sfarsit as mai fi vrut.
Calin (o poveste moderna) prezinta ultima ora din viata unei femei singure. E o piesa intima in care privitorul observa o dupa-masa, ce pare banala, a unei femei ce se intoarce acasa si isi vede de tabieturile ei zilince: ia cina uitandu-se la TV (unde ruleaza Love Story) si fumeaza o tigara in timp ce isi face unghile ascultand Melodii Melodii '87 medalion Mihaela Runceanu.
Fiind o piesa muta, si nu o piesa de pantomima, se bazeaza mult pe simturi si pe auzuri: ceasul care ticaie, apa care picura in chiuveta, ventilatorul ce se aude din cand in cand. E o piesa muta dar personajul principal nu e mut, ci nu are cu ce sa vorbeasca. M-a impresionat mult faptul ca alaturi de Eliza Judeu apare la final fiul acesteia, ce canta la pian. Eu nu o sa spun ca e cu participarea extraoridinara, asa cum spune pe poster, ci o participare emotionanta pentru o mama ce joaca un rol ce ar merita premiat, ce joaca pe scena alaturi de copilul ei, elev in clasa a V-a.
Dupa ce s-a terminat piesa mi-am dat seama ca in ora petrecuta acolo am trecut prin multe sentimente: de la curiozitate, la plicitseala in cauza banalului pana la empatie si mila fata de personajului principal.


Eu v-as recomanda tuturor piesa pentru ca e ceva ce nu cred ca se mai gaseste pe piata teatrala din tara. Spun "as" pentru ca nu stiu sa va spun cand o sa mai fie. Teatrul Municipal Bacovia sta prost pe site la capitolul program si  sunt anuntate piesele ce se joaca, cu cateva zile inainte, fara sa existe un progam lunar.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Balada câcatului moțat

Mărgineanu spunea: Viața e ca părul din cur, scurtă și plină de căcat.

Balada câcatului moțat este una din primele poezii pe care le-am învățat când eram mic. Nu știu dacă era chiar așa, cum o voi scrie mai jos. Ceea ce voi scrie este o combinație din două variante pe care le-am găsit pe net, o variantă ce seamănă cu ceea ce știam eu.

A fost odată un căcat
Micuț obraznic și moțat
Și îl stimau căcații toți
Căci el era cel mai cu moț
Dar într-o zi
Un câine mic şi pricăjit,
S-a dat la el şi... la halit.
A stat un pic, l-a rumegat
Şi l-a făcut din nou căcat.
Era micuţ şi fără moţ.
Râdeau de el căcaţii toţi.

Morala...
Să nu fi mare şi moţat,
Că o s-ajungi din nou căcat.

Pe curând...

M-a facut mama model

Nu mai e un secret ca m-am transforat anul asta. Am slabit 20 si ceva de kilograme, am inceput sa alerg, intr-un final am mers si la sala. Cu alte cuvinte mi-am schimbat modul de viata. Pe langa asta, multe alte lururi s-au schimbat in 2016, an ce a fost destul de pin si de greu pentru mine. Exista doua persoane ce sunt responsabile pentru schimbarile astea si ele sunt Alice si Andrei. Fara cei doi de A nu reuseam sa fiu aici, acum, asa. Stiu ca nu vor lauri insa si-i merita si le multumesc enorm pentru impulsionare, ajutor si incredere. Anul trecut, in articolul ,deja traditional de anul nou, imi doream ca in 2016 sa am grija de imaginea mea, sa slabesc si sa merg la sala. S-au intamplat astea insa lupta nu e terminata. Mai am de dat jos, mai am de modelat. Si de aceea pentru 2017, continui jocul asta al narcisismului si imi doresc sa devin mai increzator in mine, mai focusat pe problemele mele, mai egoist cu timpu meu liber si mai atent cu mine. Ca sunt multe cicatrici ce trebuiesc…

Fluturele monarh si fluturele vice-rege

Fluturele monarh este cea mai raspandita specie de fluturi din America de Nord. Traiesc 8 luni, masculii mor dupa imperechere iar femelele dupa depunerea larvelor. Pana sa se transforme in fluturi se hranesc cu planta unde au fost depuse ouale, laptele cainelui (sau iarba fiarelor), o planta ce ii ajute sa se transforem in omide colorate, sa isi creeze un cocon puternic si sa ajunga fluturi. Planta cu care se hranesc contine substante toxice pentru vertrebrate, de aceea pasarile nu ii mananca.
Fluturele vice-rege, seamana izbitor cu cel monarhm doar ca are doua buline negre pe spatele aripilor. El nu este toxic, dar pentru ca seamana atat de mult cu monarhul, pasarile se feresc sa il manance.
Din aceasta poveste a naturii putem trage multe concluzii sau crea chiar fabule....
Pe curand...