Treceți la conținutul principal

Singuratatea numerelor prime

Ma intrebase cineva odata cum imi aleg cartile pe care le citesc. In principiu e un mecanism simplu. Sunt intr-o perioada in care citesc scriitori romani contemporani si  merg mult pe bloguri si recomandari de la prieteni. Pe de alta parte citesc multi japonezi si aici e din nou simplu, citesc cate un roman de la fiecare scriitor tradus la noi, sau tradus in engleza - in principiu un scriitor important, si daca imi place, mai citesc carti scrise de el. Si apoi sunt nebuniile mele: noaptea imi vin idei de genul: n-am citit niciun roman corean sau iranian, si dimineata incept sa caut informatii despre autori celebrii din acele tari.
Cartea de fata n-as fi citit-o niciodata. In primul rand e aparauta la RAO. Eu am iubit RAO, aveam si card de membru la ei si eram pe aceasi lungime de unda cu cartile pe care le publicau: John Saul. Dan Brown si altii, erau preferatii mei. Apoi am aflat ca isi bat joc de traducatorii lor si m-am suparat pe ei. Atat de tare incat le-am scris si pe facebook asta.
In al doilea rand, nu m-ar fi atras numele. Singuratatea numerelor prime suna a carte de numerologie iar autorul nu imi spunea nimic. Nu prea am citit italieni, deci nu stiam ce sa spun de cartea asta. Norocul meu ca am primit-o cadou de la Elefant, pe cand mi-am cumparat un roman de Oe, O experienta persoanala. Atunci site-ul oferea doua carti cadou, cea de fata si  Vise paralele de Luis Garcia Jambrina.
Am citit pe spate informatiile despre carte si am vazut pe goodreads ca doi dintre prietenii mei o citisera si ii dadusera 4 stele. Asa ca am iesit din zona mea actuala de lectura si am inceput sa citesc cartea.
Ce pot sa spun dupa ce am terminat-o? Abia astept sa se traduca si celalalt roman al lui Paolo Giordano! Cartea e foarte misot si m-am regasit in singuratatea numerelor prime, posibil ca pe undeva sunt si eu un numar prim, ce ce simte mai bine singur in unicitatea lui, decat in comapania celorlalte numere ce se divid cu altele. Metafora luata din matematica nu putea fi realizata decat un om de stiinta, iar autorul e doctor in chimie.
Recomand cartea cu mare drag si astept pareri de la cei ce au citit-o. Ma gandesc sa vad si filmul.
Pe curand...

Comentarii

  1. Filmul mi s-a părut foarte slab în comparație cu cartea.

    RăspundețiȘtergere
  2. Chiar imi place mult povestea cartii. Sunt curios sa vad expunerea cinematografica.

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Balada câcatului moțat

Mărgineanu spunea: Viața e ca părul din cur, scurtă și plină de căcat.

Balada câcatului moțat este una din primele poezii pe care le-am învățat când eram mic. Nu știu dacă era chiar așa, cum o voi scrie mai jos. Ceea ce voi scrie este o combinație din două variante pe care le-am găsit pe net, o variantă ce seamănă cu ceea ce știam eu.

A fost odată un căcat
Micuț obraznic și moțat
Și îl stimau căcații toți
Căci el era cel mai cu moț
Dar într-o zi
Un câine mic şi pricăjit,
S-a dat la el şi... la halit.
A stat un pic, l-a rumegat
Şi l-a făcut din nou căcat.
Era micuţ şi fără moţ.
Râdeau de el căcaţii toţi.

Morala...
Să nu fi mare şi moţat,
Că o s-ajungi din nou căcat.

Pe curând...

M-a facut mama model

Nu mai e un secret ca m-am transforat anul asta. Am slabit 20 si ceva de kilograme, am inceput sa alerg, intr-un final am mers si la sala. Cu alte cuvinte mi-am schimbat modul de viata. Pe langa asta, multe alte lururi s-au schimbat in 2016, an ce a fost destul de pin si de greu pentru mine. Exista doua persoane ce sunt responsabile pentru schimbarile astea si ele sunt Alice si Andrei. Fara cei doi de A nu reuseam sa fiu aici, acum, asa. Stiu ca nu vor lauri insa si-i merita si le multumesc enorm pentru impulsionare, ajutor si incredere. Anul trecut, in articolul ,deja traditional de anul nou, imi doream ca in 2016 sa am grija de imaginea mea, sa slabesc si sa merg la sala. S-au intamplat astea insa lupta nu e terminata. Mai am de dat jos, mai am de modelat. Si de aceea pentru 2017, continui jocul asta al narcisismului si imi doresc sa devin mai increzator in mine, mai focusat pe problemele mele, mai egoist cu timpu meu liber si mai atent cu mine. Ca sunt multe cicatrici ce trebuiesc…

Fluturele monarh si fluturele vice-rege

Fluturele monarh este cea mai raspandita specie de fluturi din America de Nord. Traiesc 8 luni, masculii mor dupa imperechere iar femelele dupa depunerea larvelor. Pana sa se transforme in fluturi se hranesc cu planta unde au fost depuse ouale, laptele cainelui (sau iarba fiarelor), o planta ce ii ajute sa se transforem in omide colorate, sa isi creeze un cocon puternic si sa ajunga fluturi. Planta cu care se hranesc contine substante toxice pentru vertrebrate, de aceea pasarile nu ii mananca.
Fluturele vice-rege, seamana izbitor cu cel monarhm doar ca are doua buline negre pe spatele aripilor. El nu este toxic, dar pentru ca seamana atat de mult cu monarhul, pasarile se feresc sa il manance.
Din aceasta poveste a naturii putem trage multe concluzii sau crea chiar fabule....
Pe curand...