Treceți la conținutul principal

Prietenii din copilarie

E bun si facebook-ul asta la ceva, la gasit prietenii din copilarie. Ca dupa ce te imprietenesti cu cei din facultate, din liceu si scoala generala, incepi sa-i cauti si pe cei cu care ai jucat Ratele si Vanatorii pe stradutele din cartier.
In cazul meu am redescoperit oameni pe care nu-i mai vazusem de 15 ani. Undeva prin clasa a 5-a ne-am mutat de pe strada unde am copilarit si legaturile cu copiii de la bloc s-au rupt, cu toate ca ne-am promis ca vom ramane prieteni pe viata, ca in cazul jocului acela pe care il jucau fetelele, galagios, in fata blocului: U.R.S.S./ ramanem prietene/ stapte mii de secole/ fara intrerupere. Pe vremea aceea nici nu stiam ce e URSS-ul, cu toate ca nu picase de mult timp, insa stiam cu siguranta ca vom ramane prieteni.
Ma uit acum pe timeline-ul meu si ma crucesc de ceea ce vad. Imi amintesc de ea, ca fetita ce nu iesea afara ca era mereu pedepsita de mama ei, sau pusa sa faca teme. Cand scapa sa duca gunoiul (pe vremea aceea te duceai cu galealta nu nu sacul), venea pe banca unde ne jucam noi si intra in jocul nostru. Uita sa se mai intoarca acasa si dupa o ora, aparea maica-sa, ce o batea cu galeata de gunoi de fata cu noi. Povestea asta se repeta la nesfarsit si era ca un lait motiv al copilariei noastre. Cu ea m-am reintalnit dupa ani, in liceu. Invata la o clasa paralela si se imbraca si machia prea strident. Intr-o zi a aparut maica-sa la scoala si a paruit-o bine, apoi a sters-o cu buretele pe fata pentru ca arata total diferit decat atunci cand plecase de acasa. Acum ma uit la pozele ei aproape goala de pe facebook, la statusurile manelistice si la intreabrile existentiale de dama de comanie si ma intreb daca nu e asa, tocmai pentru ca a scapat de mama posesiva. Oare daca maica-sa ar avea facebook ar mai posta toate tampeniiile pe wall?
Nu mai am nimic de-a face cu ea, singurul lucru ce ne leaga e copilaria petrecuta impreuna. Cred ca daca mi-ai fi zi atunci ca x sau y ar fi ajuns asa, nu as fi crezut. Nu cred ca sunt mai mult de 10 persoane pe care le-am cunoscut in copilarie si cu care inca tin legatura. Am crescut si ne-am dezvolat atat de diferit incat nu ne mai leaga nimic. Nu mai cred in povestile alea americane cu prieteni din fasa pana la batranete. Crestem si ne maturizam altfel, alegem alte drumuri, cunoastem oameni noi si ajungem sa nu mai avem nimic in comun...
Pe curand...

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Balada câcatului moțat

Mărgineanu spunea: Viața e ca părul din cur, scurtă și plină de căcat.

Balada câcatului moțat este una din primele poezii pe care le-am învățat când eram mic. Nu știu dacă era chiar așa, cum o voi scrie mai jos. Ceea ce voi scrie este o combinație din două variante pe care le-am găsit pe net, o variantă ce seamănă cu ceea ce știam eu.

A fost odată un căcat
Micuț obraznic și moțat
Și îl stimau căcații toți
Căci el era cel mai cu moț
Dar într-o zi
Un câine mic şi pricăjit,
S-a dat la el şi... la halit.
A stat un pic, l-a rumegat
Şi l-a făcut din nou căcat.
Era micuţ şi fără moţ.
Râdeau de el căcaţii toţi.

Morala...
Să nu fi mare şi moţat,
Că o s-ajungi din nou căcat.

Pe curând...

M-a facut mama model

Nu mai e un secret ca m-am transforat anul asta. Am slabit 20 si ceva de kilograme, am inceput sa alerg, intr-un final am mers si la sala. Cu alte cuvinte mi-am schimbat modul de viata. Pe langa asta, multe alte lururi s-au schimbat in 2016, an ce a fost destul de pin si de greu pentru mine. Exista doua persoane ce sunt responsabile pentru schimbarile astea si ele sunt Alice si Andrei. Fara cei doi de A nu reuseam sa fiu aici, acum, asa. Stiu ca nu vor lauri insa si-i merita si le multumesc enorm pentru impulsionare, ajutor si incredere. Anul trecut, in articolul ,deja traditional de anul nou, imi doream ca in 2016 sa am grija de imaginea mea, sa slabesc si sa merg la sala. S-au intamplat astea insa lupta nu e terminata. Mai am de dat jos, mai am de modelat. Si de aceea pentru 2017, continui jocul asta al narcisismului si imi doresc sa devin mai increzator in mine, mai focusat pe problemele mele, mai egoist cu timpu meu liber si mai atent cu mine. Ca sunt multe cicatrici ce trebuiesc…

Fluturele monarh si fluturele vice-rege

Fluturele monarh este cea mai raspandita specie de fluturi din America de Nord. Traiesc 8 luni, masculii mor dupa imperechere iar femelele dupa depunerea larvelor. Pana sa se transforme in fluturi se hranesc cu planta unde au fost depuse ouale, laptele cainelui (sau iarba fiarelor), o planta ce ii ajute sa se transforem in omide colorate, sa isi creeze un cocon puternic si sa ajunga fluturi. Planta cu care se hranesc contine substante toxice pentru vertrebrate, de aceea pasarile nu ii mananca.
Fluturele vice-rege, seamana izbitor cu cel monarhm doar ca are doua buline negre pe spatele aripilor. El nu este toxic, dar pentru ca seamana atat de mult cu monarhul, pasarile se feresc sa il manance.
Din aceasta poveste a naturii putem trage multe concluzii sau crea chiar fabule....
Pe curand...