Fictiuni reale

Am inceput sa citesc cartea asta in drumul de la Tokyo la Hiroshima si inapoi. Am citit atunci cateva povestiri, pana sa ajung la cea scrisa de Sabina. Aveam cartea cu mine pentru ca o cumparase Alex din tara si vroia un autograf de la Sabina. Autograf as fi vrut si eu pe volumul pe care l-am primit cadou de la ea de ziua mea...
Am ajuns apoi in tara si am cautat volumul in librarii. Nu era de gasit nicaieri. Apoi mi-a zis Sabina ca mi-l ofera cadou si am asteptat momentul acela in timp ce librariile primiseara un nou lot de carti.
Dupa ce am citit volumul inca imi doresc un atograf de la Sabina pe carte. Inafara de ea si de o mana de oameni ce au povesti bune, cartea e praf.
Cititind volumul asta de amatori am tras doua concluzii:
1. E un trend in literatura, sau poate exista un curs de scris ce te invata asta. Scrii o poveste de 1-2 pagini iar ultimul paragraf, fie el si o fraza, nu are legatura cu nimic din ce ai scris in restul povestiroarei. Si inca ceva, prima fraza din text e o propozitie scurta. Apoi incep frazele lungi si stufoase, dar prima e intotdeauna scurta.
2. Femeile sunt obsedate. Toate povestile dubioase din carta asta sunt scrise de femei. Personajele lor sunt barbati obsedati sexual sau sunt fetite ce au fost abuzate sexual de un barbat. Nu stiu ce se intampla cu femeile astea, ori chiar au fost abuzata de mici sau au N.F.-uri de scriu in halul asta...

Inca imi pare rau ca nu am stiu de proiect din timp si ca nu am incercat si eu satrimit un text, poate, poate apaream si eu in volum...
Pe curand...