Treceți la conținutul principal

O experienta persoanala - Kenzaburo Oe

A trecut apaoape un an (11 luni) de cand l-am descoperit pe Oe...
Am un teanc de carti si o lista de carti electronice ce trebuie citite si cu toate ca ar trebui sa fie un sistem de tip coada - prinul venit, primul servit, e mai mult stiva - ultimul venit, primul servit. Si asta pentru ca in ultimile luni mi-am cumparat niste carti pe care vroiam sa le citesc de foarte mult timp. De exeplu cartea asta as fi vrut sa  o citesc imediat dupa ce am citit Strigatul Inabusit, dar nu aveam cum. Si cum volumul asta a fost publicat acum vreo 10 ani, a fost greu sa dau de carte si asa. Pe langa editia de fata, cea de la Rao, din 2004, mai exista o editie de la Art, impreuna cu Jurnalul National, in cadrul colectiei Nobel, insa nu stiu sigur daca cei de la Art au mers cu aceasi traducere ca cei de la Rao, si anume cu traducerea lui Roman Pasca.
Oe e unul din scriitorii mei preferati japonezi si nu numai. Romanele sale, scrise intr-o maniera atat de simplista, socheaza prin banalitatea cu care se descriu niste lucruri atat de tabu. Personajul prinipal, Bird e inchis intr-o cusca creata de societate si e socru pentru el si ca nimic din ceea ce face nu considera ca i se potriveste sau ca e ceea ce doreste. Bird isi doreste sa calatoreasca in Africa, insa e inurat cu o femeie pe care nu o iubeste si care e pe cale sa ii aduca un copil pe lume. La 27 de ani (varsta mea) presiunea vietei banale e destul de mare iar in momentul in care copilul nascut mai e si grav bolnav, diform si cu sanse mici de supravieturie, acesta gaseste o fereastra de oportunitate sa evadeze. Hotaraste ca noul nascut trebuie sa moara iar el poate sa se elibereze de viata cu care nu era obisnuit. Dar oare Sindromul Stockholm nu apare in poveste?

E un roman foarte bun ce mi-a placut enorm. Mi-e dor de prietenii mei din Japonia iar asta se vede in cartile pe care le-am cumparat in ultimul timp: romane japoneze scrise de autori absolventi de Waseda si romane traduse de Pasca.

Pe curand...

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Balada câcatului moțat

Mărgineanu spunea: Viața e ca părul din cur, scurtă și plină de căcat.

Balada câcatului moțat este una din primele poezii pe care le-am învățat când eram mic. Nu știu dacă era chiar așa, cum o voi scrie mai jos. Ceea ce voi scrie este o combinație din două variante pe care le-am găsit pe net, o variantă ce seamănă cu ceea ce știam eu.

A fost odată un căcat
Micuț obraznic și moțat
Și îl stimau căcații toți
Căci el era cel mai cu moț
Dar într-o zi
Un câine mic şi pricăjit,
S-a dat la el şi... la halit.
A stat un pic, l-a rumegat
Şi l-a făcut din nou căcat.
Era micuţ şi fără moţ.
Râdeau de el căcaţii toţi.

Morala...
Să nu fi mare şi moţat,
Că o s-ajungi din nou căcat.

Pe curând...

M-a facut mama model

Nu mai e un secret ca m-am transforat anul asta. Am slabit 20 si ceva de kilograme, am inceput sa alerg, intr-un final am mers si la sala. Cu alte cuvinte mi-am schimbat modul de viata. Pe langa asta, multe alte lururi s-au schimbat in 2016, an ce a fost destul de pin si de greu pentru mine. Exista doua persoane ce sunt responsabile pentru schimbarile astea si ele sunt Alice si Andrei. Fara cei doi de A nu reuseam sa fiu aici, acum, asa. Stiu ca nu vor lauri insa si-i merita si le multumesc enorm pentru impulsionare, ajutor si incredere. Anul trecut, in articolul ,deja traditional de anul nou, imi doream ca in 2016 sa am grija de imaginea mea, sa slabesc si sa merg la sala. S-au intamplat astea insa lupta nu e terminata. Mai am de dat jos, mai am de modelat. Si de aceea pentru 2017, continui jocul asta al narcisismului si imi doresc sa devin mai increzator in mine, mai focusat pe problemele mele, mai egoist cu timpu meu liber si mai atent cu mine. Ca sunt multe cicatrici ce trebuiesc…

Fluturele monarh si fluturele vice-rege

Fluturele monarh este cea mai raspandita specie de fluturi din America de Nord. Traiesc 8 luni, masculii mor dupa imperechere iar femelele dupa depunerea larvelor. Pana sa se transforme in fluturi se hranesc cu planta unde au fost depuse ouale, laptele cainelui (sau iarba fiarelor), o planta ce ii ajute sa se transforem in omide colorate, sa isi creeze un cocon puternic si sa ajunga fluturi. Planta cu care se hranesc contine substante toxice pentru vertrebrate, de aceea pasarile nu ii mananca.
Fluturele vice-rege, seamana izbitor cu cel monarhm doar ca are doua buline negre pe spatele aripilor. El nu este toxic, dar pentru ca seamana atat de mult cu monarhul, pasarile se feresc sa il manance.
Din aceasta poveste a naturii putem trage multe concluzii sau crea chiar fabule....
Pe curand...