O experienta persoanala - Kenzaburo Oe

A trecut apaoape un an (11 luni) de cand l-am descoperit pe Oe...
Am un teanc de carti si o lista de carti electronice ce trebuie citite si cu toate ca ar trebui sa fie un sistem de tip coada - prinul venit, primul servit, e mai mult stiva - ultimul venit, primul servit. Si asta pentru ca in ultimile luni mi-am cumparat niste carti pe care vroiam sa le citesc de foarte mult timp. De exeplu cartea asta as fi vrut sa  o citesc imediat dupa ce am citit Strigatul Inabusit, dar nu aveam cum. Si cum volumul asta a fost publicat acum vreo 10 ani, a fost greu sa dau de carte si asa. Pe langa editia de fata, cea de la Rao, din 2004, mai exista o editie de la Art, impreuna cu Jurnalul National, in cadrul colectiei Nobel, insa nu stiu sigur daca cei de la Art au mers cu aceasi traducere ca cei de la Rao, si anume cu traducerea lui Roman Pasca.
Oe e unul din scriitorii mei preferati japonezi si nu numai. Romanele sale, scrise intr-o maniera atat de simplista, socheaza prin banalitatea cu care se descriu niste lucruri atat de tabu. Personajul prinipal, Bird e inchis intr-o cusca creata de societate si e socru pentru el si ca nimic din ceea ce face nu considera ca i se potriveste sau ca e ceea ce doreste. Bird isi doreste sa calatoreasca in Africa, insa e inurat cu o femeie pe care nu o iubeste si care e pe cale sa ii aduca un copil pe lume. La 27 de ani (varsta mea) presiunea vietei banale e destul de mare iar in momentul in care copilul nascut mai e si grav bolnav, diform si cu sanse mici de supravieturie, acesta gaseste o fereastra de oportunitate sa evadeze. Hotaraste ca noul nascut trebuie sa moara iar el poate sa se elibereze de viata cu care nu era obisnuit. Dar oare Sindromul Stockholm nu apare in poveste?

E un roman foarte bun ce mi-a placut enorm. Mi-e dor de prietenii mei din Japonia iar asta se vede in cartile pe care le-am cumparat in ultimul timp: romane japoneze scrise de autori absolventi de Waseda si romane traduse de Pasca.

Pe curand...