Treceți la conținutul principal

Imblanzitorul apelor

Am plecat la Iasi cu cartea inceputa. Citisem putin din nuvela de debut a lui A.R. Deleanu, insa ceea ce citisem, imi placuse mult. Apoi, in cele 10 minute de respiro pe care le-am avut la festival, am incercat sa mai citesc ceva, insa nu am reusit. Asa ca am luat cartea de la capat in tren, pe drumul de la Iasi la Bacau. De la Pascani pana la Roman am terminat-o. Trenul se mai golise si mirosul urat disparuse, asa ca m-am cufundat in lectura fara sa fiu deranjat de nimeni.
Din cand in cand mai ridicam capul din kindle si ma uitam pe geam sa vad daca nu ne-au luat apele. Povestea din volumul de debut al lui Deleanu, ni-l prezinta pe un tanar student ce vine acasa cu prietena sa pentru o scurta perioada de timp. El lucreaza la un roman, si cand ajunge cu el la editua, pe o zi ploioasa ce anunta potopul, editorul il desfinteaza si ii spune ca nu e bun de nimic. Intors acasa dezamagit se trezeste ca el si intreaga familie sunt luati de ape, cu tot cu locuinta sa si astfel pornesc intr-o calatorie terifianta. Si cum de fiecare data cand apar probleme se gasesc si cei ce creiaza panica, casa lor ce pluteste pe puhoiul de apa devine scena unei povesti desprinse parca dint-un film de groaza de duzina, scris insa cu romantism ce ma ducea cu gandul la scriitorii interbelici mai mult decat la literatura contemporana.
Cred ca aceasta combinatie nebuna, antiteza dintre tema si scriitura m-a facut sa ma cufund in lectura si din cand in cand sa ridic capul sa ma asigur ca sunt in tren, intr-o zi cu ploaie marunta, si nu intr-o casa se pluteste pe puhoiul de apa de dupa o ploaie nebuna.
O sa fiu cu ochii pe Delenau, ca am vazut ca mai are o carte publicata, insa nu la Casa de Pariuri Literare ca aceasta, ci la  Herg Benet Publishers, o alta editura mica ce promoveaza scriitorii tineri (debutanti) (refuzati de Polirom).
Pe curand...

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Balada câcatului moțat

Mărgineanu spunea: Viața e ca părul din cur, scurtă și plină de căcat.

Balada câcatului moțat este una din primele poezii pe care le-am învățat când eram mic. Nu știu dacă era chiar așa, cum o voi scrie mai jos. Ceea ce voi scrie este o combinație din două variante pe care le-am găsit pe net, o variantă ce seamănă cu ceea ce știam eu.

A fost odată un căcat
Micuț obraznic și moțat
Și îl stimau căcații toți
Căci el era cel mai cu moț
Dar într-o zi
Un câine mic şi pricăjit,
S-a dat la el şi... la halit.
A stat un pic, l-a rumegat
Şi l-a făcut din nou căcat.
Era micuţ şi fără moţ.
Râdeau de el căcaţii toţi.

Morala...
Să nu fi mare şi moţat,
Că o s-ajungi din nou căcat.

Pe curând...

M-a facut mama model

Nu mai e un secret ca m-am transforat anul asta. Am slabit 20 si ceva de kilograme, am inceput sa alerg, intr-un final am mers si la sala. Cu alte cuvinte mi-am schimbat modul de viata. Pe langa asta, multe alte lururi s-au schimbat in 2016, an ce a fost destul de pin si de greu pentru mine. Exista doua persoane ce sunt responsabile pentru schimbarile astea si ele sunt Alice si Andrei. Fara cei doi de A nu reuseam sa fiu aici, acum, asa. Stiu ca nu vor lauri insa si-i merita si le multumesc enorm pentru impulsionare, ajutor si incredere. Anul trecut, in articolul ,deja traditional de anul nou, imi doream ca in 2016 sa am grija de imaginea mea, sa slabesc si sa merg la sala. S-au intamplat astea insa lupta nu e terminata. Mai am de dat jos, mai am de modelat. Si de aceea pentru 2017, continui jocul asta al narcisismului si imi doresc sa devin mai increzator in mine, mai focusat pe problemele mele, mai egoist cu timpu meu liber si mai atent cu mine. Ca sunt multe cicatrici ce trebuiesc…

Fluturele monarh si fluturele vice-rege

Fluturele monarh este cea mai raspandita specie de fluturi din America de Nord. Traiesc 8 luni, masculii mor dupa imperechere iar femelele dupa depunerea larvelor. Pana sa se transforme in fluturi se hranesc cu planta unde au fost depuse ouale, laptele cainelui (sau iarba fiarelor), o planta ce ii ajute sa se transforem in omide colorate, sa isi creeze un cocon puternic si sa ajunga fluturi. Planta cu care se hranesc contine substante toxice pentru vertrebrate, de aceea pasarile nu ii mananca.
Fluturele vice-rege, seamana izbitor cu cel monarhm doar ca are doua buline negre pe spatele aripilor. El nu este toxic, dar pentru ca seamana atat de mult cu monarhul, pasarile se feresc sa il manance.
Din aceasta poveste a naturii putem trage multe concluzii sau crea chiar fabule....
Pe curand...