Singuratatea numerelor prime - filmul

Imediat dupa ce am terminat de citit cartea, am inceput sa caut filmul, insa de atunci si pana acum m-am tot luptat cu el. Pe cat de mult imi place literatura italiana, pe atat de mult imi displace cinematografia lor. Si ciudat, e acelai element ce ma face sa apreciez literatura lor si sa fiu lasat rece de cinematogratie. Italienii au boala sa prezinte grotescul, raul si uratul din tot ce pare frumos. Asta e interesant in literatura insa in filme e obositor. Imi amintesc de un roman italina ce avea actiunea in Venetia. Autorul prezenta orasul ca o canalizare imensa, cu ape murdare in care plutesc mortaciuni, cu miros de urina pe la colturi, igrasie si mizerie in toate cladirile. Mi-a placut mult imaginea aceea a orasului ce e laudat de toata lumea. Insa cadrele cu fisuri in ziduri, cu iabra ce napadeste trotuarele, cu gaurile din asfalt din filmele lor ma obosesc. Nu mi se pare ca se potrivesc imaginile acelea cu felul de al fi al italienilor, cu zambetul lor larg si vorbareala aia lunga specifica lor.
Prima data am dat de film pe un site de streaming si dupa 10 minute l-am oprit. Nu intelegeam de ce in primele 10 minute se deruleaza jumatate de carte. M-am uitat sa vad ca e de lung filmul si era 57 de minute. Mi-am zis ca e un rezumat ceva si am inceput sa il caut pe torrent. Am dat de el greu si am asteptat o saptamana sa se descarce. Primele 10 minute au fost la fel, iar apoi mi-am dat seama ca povestea e spusa altfel in film. Cele aproape doua ore ale peliculei spun o poveste asemanatoare cu cea din carte, insa foarte diferita. Ceea ce mi-a placut mie in carte au fost detaliile ce faceau diferenta, lipsa mamei intr-o scena sau motivatia unui gest. Astea au lipsit in film. Evenimentele au fost schimbate, au aparut persoanaje ce nu aveau sa caute intr-o scena si au disparut persoanaje cheie din carte. In linii mari e aceasi poveste insa pe mine m-au deranjat schimbarile. Nu-i de mirare ca am vazut filmul pe patru bucati si ca la fiecare jumate de ora il opream fie enervat, fie adormit. Nu zic ca nu e un film bun, nu degeaba a fost premiat in toata Italia, dar e altceva decat ma asteptam sau imi doream eu sa fie. Mi-a placut mult de Alba Rohwacher, cea care interpreteaza rolul principal feminin si ma bucur ca a fost premiata pentru rolul asta, dar un alt lucru ce m-a deranjat e ca a fost facuta personaj principal in film, cand in carte sunt ambii principali iar daca ar fi sa zic ca totusi e unul mai principal decat cealalalt, atunci as zice ca e el si nu e ea, pentru ca titul romanului vine dintr-o idee de-a lui.

Pe curand...