joi, 20 martie 2014

Iasi - Bacau si retur

Saptamana asta s-a anuntat una plina. La inceputul ei trebuia sa ajung in Iasi, unde trebuia sa ma intalnesc cu domnul profesor sa vada ce si cum am lucrat si sa-mi iau actele pentru echivalare pentru ca joi ajungeam la Bucuresti pentu un dineu cu Ambasadorul Japoniei si pentru a-mi pune apostila pe diploma. Am plecat de dimineata la Iasi si am prins maxi-ul de 8:15,cand eu aveam programare la 9. In maxi, vis-a-vis de mine era un tip ciudat, ce se agita intr-una si care asculta muzica la un walkmen din ala vechi cu caseta. Dar omul nu era pierdut in tehnologie pentru ca in acelasi timp avea si un smartphone samsung la care vorbea panicat, uitandu-se in stanga si in dreapta,sa nu il urmareasca cineva. Cele 45 de minute de avampremiera s-au dovedit a fi de ghinion. Am uitat cana din Tokyo in maxi si dupa ce am dat telefoane am aflat ca pot sa o recuperez la 3:30. Asta insemna inca un drum pana la gara. Ajuns in camin am descoperit ca nu am stick-ul cu mine, stick pe care aveam documentele de care aveam nevoie la intalnirea cu proful. Am inceput sa ma panichez si sa injur momentul in care am decis sa fiu mai "nebun" si sa nu imi trimit documentele pe email si sa le salvez pe un cloud. Ce mi se putea intampla cu stick-ul? Ei
Pe curand..



,uite. Nu sunt paranoia degeaba. O ora m-am chinuit sa dau consultanta tehnica lui nana-miu,cum sa-mi trimita pe mail documentele. As mai fi stat o ora, sa stiu ca le am, dar a cedat el. Doua ore mai tarziu, le primisem. Un coleg de-al lui mi le-a trimis. Pana seara, am mai patit una, ca era marti si erau trei ceasuri rele. Am picat in genunchi intr-un Mc aglomerat. Miercuri a fost ziua cu frustrari de tramvaie. Cand asteptam 8-ul, au venit doua de 7, cand am asteptat 7-le, au venit doua de opt. Abia am ajuns la timp la maxi iar acolo m-am intalnit cu omul de care imi e rusine. Mai tineti minte cand am venit la Iasi cu maxi,crezand ca vin cu unul cu masina, si nu intelegeam de ce ala ma tot intreba daca nu am mai fost de mult in Iasi sau cum de apelez la el. Ei,tipul ala era in maxi cu mine. Langa el era un mos ce m-a fascinat cu tehnologia. Mosul avea un laptop mic si lucra cu el in excel. N-as fi crezut sa o vad pe asta. Ce se descurca cu formulele... Era in opozitie totala fata de nenea cu walkamanul de cu o zi in urma, si ala avea pana in 40 de ani. Avea, in schimb, amandoi acelasi tip d telefon...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Translate

Faceți căutări pe acest blog

Scriu despre:

japonia (462) carte (227) de-ale mele (176) Facultate (123) filme (108) mancare (85) seriale (79) EU (64) scoala (64) muzica (60) oameni (49) prieteni (49) blog (48) excursie (44) Bacau (41) Iasi (41) Romania (40) funny (37) teatru (36) tv (31) bucuresti (29) Coreea (25) playlist (20) facebook (17) sesiune (17) internet (14) sarbatoare (14) copilarie (12) fashion victim (12) iPhone (12) natura (12) romani (12) politica (11) vacanta (11) Ghibli (9) camin (9) jurnal de calarorie (9) leapsa (9) opinii (9) proza (9) telefon (9) constructii (8) dincolo de metropola (8) literatura (8) transport (8) tren (8) familie (7) fotografie (7) kinki (7) presa (7) traditii (7) google (6) tehnologie (6) 1 mai (5) Atena (5) deviantart (5) iarna (5) petrecere (5) photoblog (5) presesiune (5) prostie (5) psihologie (5) viata (5) Pishinau (4) cadouri (4) cultura (4) despre mine (4) mare (4) poezie (4) raceala (4) servicii (4) Craciun (3) aniversare (3) autocunoatere (3) criza financiara (3) dentist (3) kamakura (3) liceu (3) nikko (3) timp liber (3) yokohama (3) banc (2) capitan planet (2) desene (2) la multi ani (2) memorial (2) metrou (2) obiceiuri (2) postmodernism (2) prietenie (2) prosti (2) scris (2) societate (2) taxi (2) Disneyland (1)