Cheile Bicazului si Lacul Rosu

N-a trecut minivacanta asta degeaba pe langa mine.
Daca pe 1 Mai lucram la disertatie, iar pe doi plantam flori si faceam curatenie prin casa, pe 3 am fost pana la Cheile Bicazului si Lacul Rosu.
Pentru asta trebuie sa le multumesc unor buni si noi prieteni, ce au venit cu ideea asta minunata, idee pe care am imbratisat-o cu scepticism, initial.
Cand te obisnuiesti ca stai si sa hibernezi numai in zona ta de confort, iti vine greu sa te mai aventurezi in lume.
N-am mai fost in Chei de prin soala generala si sincer nu imi explic de ce s-a intamplat asta. Nu e departe deloc de Bacau iar in doua ore si un pic ajungi, dar cu toate astea nu am mai vizitat de mult locul.
Vremea capricioasa de primavara si-a spus cuvantul insa a facut ca mini-excursia noastra sa fie si mai intereanta:
Sa te pozezi pe Chei in ploaie si sa fugi spre masina cand incepe furtuna,

...sa urci spre Lacul Rosu pe o ploaie torentiala si sa astepti sa se opreasca intr-o parcare in care taxatorilor le e frica sa vina sa iti ceara banii, pentru ca nu vorbesc bine romana,
Sa te bucuri de soarele de dupa furtuna si sa mergi atent prin iarba ce acoperea pamantul ud,

... sa te amuzi de umorul ecologic,

 ... și sa provesti acelasi peisaj, pe soare, la intoarcere

Astea fac deliciul unei escapade de succes si astea sunt amintirile pe care o sa le ai peste ani si o sa le impartasesti cu cei dragi...
Pe curand...