Treceți la conținutul principal

Atunci cand n-am mai avut nimic de demostrat

...Sau cum m-am mutat din penultima banca in a doua.

Prin clasa a doua mi-am dat seama ca eram privit altfel de catre colegi. Invatatoarea nu m-a fortase sa scriu cu mama dreapta asa ca la noi in clasa ne aciuisem vreo cinci stangaci. Si totul era datorita (sau din cauza) mie (mea). Eram baiatul lui Doamna Directoare! Eticheta asta mi s-a lipit pe frunte si de atunci, timp de vreo 11 ani de zile, am tot incercat sa scap de ea. 
In clasa a doua m-am mutat din prima banca in penultima. In conceptia mea de atunci (dar si de acum) in ultima banca stateau aia obraznici dar in penultima cei cool. De-a lungul timpului m-am mutat din penultma banca de la geam, la cea de pe mijloc, si apoi, cand eram baiatul Doamnei Inspectoare, la perete. Asa, credeam eu, demonstram ca nu sunt paracios si nu ii spun mamei prostiile pe care le faceau colegii.

Asta pana in facultate. Acolo n-am mai avut de demostrat nimic, si dupa un semestru m-am mutat din penultima banca in a doua. De ce a doua? Pai dupa gandirea mea in prima banca stau pupicuristii iar in a doua stau aia buni. Am stat in a doua banca cu Ral (A carei zi e maine! La multi ani Ral!), sau pe randurile din mijloc, cu cate 4 in banca, cu gasca nebuna. Am stat pe randul al doilea al amfiteatrului cand toata lumea se muta in spate ca sa doarma si m-am trezit in banca a doua si in Japonia. Chiar si cand m-am intors la master aici, tot in banca a doua am stat. Cu toate ca prima banca nu era ocupata de nimeni (pe doua randuri din 3), si practic eram in prima banca, teoretic era a doua, prima fiind libera.

In maxi-taxi spre Iasi nu e nimeni. Am ajuns mai devreme, e dimineata si sunt primul care isi alege un loc. Unde ma pun? Pe randul al doilea. Realizez asta la un momet dat si zambesc uitandu-ma pe geam. Am stat pe randul al doile ori de cate ori am avut ocazia. La conferinte, cursuri, seminarii. Asta e banca mea...
Pe curand...

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Balada câcatului moțat

Mărgineanu spunea: Viața e ca părul din cur, scurtă și plină de căcat.

Balada câcatului moțat este una din primele poezii pe care le-am învățat când eram mic. Nu știu dacă era chiar așa, cum o voi scrie mai jos. Ceea ce voi scrie este o combinație din două variante pe care le-am găsit pe net, o variantă ce seamănă cu ceea ce știam eu.

A fost odată un căcat
Micuț obraznic și moțat
Și îl stimau căcații toți
Căci el era cel mai cu moț
Dar într-o zi
Un câine mic şi pricăjit,
S-a dat la el şi... la halit.
A stat un pic, l-a rumegat
Şi l-a făcut din nou căcat.
Era micuţ şi fără moţ.
Râdeau de el căcaţii toţi.

Morala...
Să nu fi mare şi moţat,
Că o s-ajungi din nou căcat.

Pe curând...

M-a facut mama model

Nu mai e un secret ca m-am transforat anul asta. Am slabit 20 si ceva de kilograme, am inceput sa alerg, intr-un final am mers si la sala. Cu alte cuvinte mi-am schimbat modul de viata. Pe langa asta, multe alte lururi s-au schimbat in 2016, an ce a fost destul de pin si de greu pentru mine. Exista doua persoane ce sunt responsabile pentru schimbarile astea si ele sunt Alice si Andrei. Fara cei doi de A nu reuseam sa fiu aici, acum, asa. Stiu ca nu vor lauri insa si-i merita si le multumesc enorm pentru impulsionare, ajutor si incredere. Anul trecut, in articolul ,deja traditional de anul nou, imi doream ca in 2016 sa am grija de imaginea mea, sa slabesc si sa merg la sala. S-au intamplat astea insa lupta nu e terminata. Mai am de dat jos, mai am de modelat. Si de aceea pentru 2017, continui jocul asta al narcisismului si imi doresc sa devin mai increzator in mine, mai focusat pe problemele mele, mai egoist cu timpu meu liber si mai atent cu mine. Ca sunt multe cicatrici ce trebuiesc…

Fluturele monarh si fluturele vice-rege

Fluturele monarh este cea mai raspandita specie de fluturi din America de Nord. Traiesc 8 luni, masculii mor dupa imperechere iar femelele dupa depunerea larvelor. Pana sa se transforme in fluturi se hranesc cu planta unde au fost depuse ouale, laptele cainelui (sau iarba fiarelor), o planta ce ii ajute sa se transforem in omide colorate, sa isi creeze un cocon puternic si sa ajunga fluturi. Planta cu care se hranesc contine substante toxice pentru vertrebrate, de aceea pasarile nu ii mananca.
Fluturele vice-rege, seamana izbitor cu cel monarhm doar ca are doua buline negre pe spatele aripilor. El nu este toxic, dar pentru ca seamana atat de mult cu monarhul, pasarile se feresc sa il manance.
Din aceasta poveste a naturii putem trage multe concluzii sau crea chiar fabule....
Pe curand...