Futo desu

Intru în benzinărie, uitându-mă înapoi, spre pompă. Mă bântuie sentimentul că o să uit pompa de la care am alimentat. Sunt tare aiurit în ultima perioadă și fac o droaie de prostii mărunte, copilărești. La una din case sunt două persoane, la cealaltă nu e nimeni. Mă duc acolo și spun pompa, uitandu-mă din nou spre mașină să văd dacă nu am greșit. 4, de fiecare data opresc la pompa 4 și nu știu de ce de fiecare dată cred că o să iut pompa. Deodata, de la casa de lângă aud o voce ce mă strigă:
- Horea! Te-ai întors în țară?
Întrebarea asta mă scoate din sărite. Se face acuș un an de când m-am întors și lumea mă tot întreabă dacă nu sunt în Japonia, când mă vede pe stradă. Nu frate, m-am teleportat aici sau am o clonă ce o arde prin Bacău când eu sunt in Tokyo.
Mă întorc cu un zâmbet fals dar bine studiat și răspund că da, încercând, în același timp să nu par surprins de persoana care mă întreabă, pentru că nu i-am recunoscut vocea și nici nu am observat-o când am intrat în benzinărie. Sunt niște colegi din liceu. Nici nu mai știu cum îi cheamă. Încă sunt împreună de atunci. Probabil că s-au însurat între timp. Mă uit la mâinile lor dar nu văd nicio verigheta.
Ea: Vai Horea, noi suntem fani Japonia și ne dorim atât de mult să ajungem acolo. Noroc de facebook și de tine că mai vedeam și noi poze de acolo!
Zămbesc...
El: Auzi, ai fost la Futo?
Nici nu am timp să reacționez, doar zâmbetulse transformă din fals în real.
Ea: Hai măi. Crezi că a fost într-un orășel așa mic. El era la Tokyo. Futo nu e atât de important.
"Deci l-ati citit pe Moise", spun eu.
Ea: Îl cunoști?
El: Poate a citit și el cartea, ca să se documenteze, că tot a fost acolo.
Am citit cartea și apoi l-am cunoscut. Pot spune că îmi e prieten.
Ea: Auzi, mai e cu tipa aia pentru care a plecat în Japonia?  Ce poveste de dragoste! S-a insurat cu ea după un an...
El: Fix când îi expira viza...
Niciodată nu am văzut povestea lor așa. Pentru mine povestea de dragoste din Iertați-mă că nusunt japonez, a fost o poveste secundară. Mie mi-a placut aventura lui de Gaijin. Dar ea asta vede. O poveste de dragoste ce s-a materializat așa cum trebuie, cu o nuntă după un an. El o vede ca pe o chestie practică. S-a insurat că avea nevoie de acte pentru că nu
vede ceva suprem în instituția căsătoriei. De aia și sunt împreună de vreo 12 ani și nu s-au însurat niciodată... Ea bate apropouri, dar nimic.

"Da, sunt împreună și sunt foarte frumoși împreună. Îmi pare bine că v-am văzut și poate ne vedem odată la o cafea. Mă grăbesc acum, dar ne auzim noi pe facebook." E o minciună sosială. Și eu și ei știm că asta nu se v-a întmpla nicodată dar am spus-o așa de complezență. Ne luăm rămas bun și fiecare își vede de drumul lui.


Pe curand...

Comentarii

Postări populare