Treceți la conținutul principal

Am fost si-am vazut Cele cinci bandite

In urma cu o saptamana va anuntam ca la Bacau urmeaza sa vina trupa de teatru 1980 din Tokyo cu spectacolul Cele cinci bandite. O zi mai tarziu ma duceam la agentia de bilete si cu mirare aflasem ca nu mai sunt bilete in sala ci doar in cateva loje. Le-am luat fara sa clipesc si am asteptat ziua de miercuri, cand urma sa se joace piesa.
Imi amintesc ca ieri ziua cand am fost la Kabuki in Tokyo. Era o zi de vineri si toti colegii mei de laborator plecasera intr-o excursie de laborator, in care eu nu am putut sa merg pentru ca trebuia sa particip la o sedinta in camin, weekendul acela.
Stiam ca nu o sa fie ca atunci. Nu aveau cum sa improvizeze o scena 100% de kabuki, pentru ca nu e loc. Vazusem in pozele din comunicatul oficial ca erau si femei in trupa de teatru, iar in Kabuki nu joaca femei, ci barbati antrenati special pentru astfel de roluri. Ma asteptam sa nu fie machiaje pompoase si costume impresionante (cata recuzita poate sa care un teatru ambulant) si ma bucuram ca piesa a fost scurtata de la 5 ore la 2.
Piesa mi-a placut mult. In comparatie cu cea pe care o mai vazusem, aceasta continea si scene de comedie. Ideea de titrare cu un proiector deaspupra scenei mi s-a parut foarte ok. Ideea a fost aceasi ca in Tokyo, unde in casca ti se face un rezumat a scenei ce urmeaza sa se intample. Actorii au jucat foarte bine iar povestea a fost destul de captivanta. Mi-a placut scena, au reusit sa faca macar o mica parte rotativa. M-a impresionat povestitorul, cel care canta la instrumente, ca a invatat cateva cuvinte in romana.
Nu mi-a placut publicul. Nu conteaza ca multi nu erau imbracati corespunzator. Asta nu ma mai mira. M-a deranjat ca am vorbit mult in timpul piesei, ca s-au foit, ca au facut poze cu blit si ca au plecat in timpul specacolului. Vai de nivelul nostru de cultura. Teatrul Bacovia are atatea specacole bune, in care sunt implicati somitati ale culturii romanesti, dar n-are pentru cine... 
Si n-am inteles de ce ne-au tinut la usa pana la 6 fix ca sa se faca buluceala, caldura, nervi si sa inceapa spectacolul cu 20 de minute mai tarziu...
Poze, fara blit, facute din loja, gasiti intr-un album pe pagina mea de facebook, aici
Pe curand...

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Balada câcatului moțat

Mărgineanu spunea: Viața e ca părul din cur, scurtă și plină de căcat.

Balada câcatului moțat este una din primele poezii pe care le-am învățat când eram mic. Nu știu dacă era chiar așa, cum o voi scrie mai jos. Ceea ce voi scrie este o combinație din două variante pe care le-am găsit pe net, o variantă ce seamănă cu ceea ce știam eu.

A fost odată un căcat
Micuț obraznic și moțat
Și îl stimau căcații toți
Căci el era cel mai cu moț
Dar într-o zi
Un câine mic şi pricăjit,
S-a dat la el şi... la halit.
A stat un pic, l-a rumegat
Şi l-a făcut din nou căcat.
Era micuţ şi fără moţ.
Râdeau de el căcaţii toţi.

Morala...
Să nu fi mare şi moţat,
Că o s-ajungi din nou căcat.

Pe curând...

M-a facut mama model

Nu mai e un secret ca m-am transforat anul asta. Am slabit 20 si ceva de kilograme, am inceput sa alerg, intr-un final am mers si la sala. Cu alte cuvinte mi-am schimbat modul de viata. Pe langa asta, multe alte lururi s-au schimbat in 2016, an ce a fost destul de pin si de greu pentru mine. Exista doua persoane ce sunt responsabile pentru schimbarile astea si ele sunt Alice si Andrei. Fara cei doi de A nu reuseam sa fiu aici, acum, asa. Stiu ca nu vor lauri insa si-i merita si le multumesc enorm pentru impulsionare, ajutor si incredere. Anul trecut, in articolul ,deja traditional de anul nou, imi doream ca in 2016 sa am grija de imaginea mea, sa slabesc si sa merg la sala. S-au intamplat astea insa lupta nu e terminata. Mai am de dat jos, mai am de modelat. Si de aceea pentru 2017, continui jocul asta al narcisismului si imi doresc sa devin mai increzator in mine, mai focusat pe problemele mele, mai egoist cu timpu meu liber si mai atent cu mine. Ca sunt multe cicatrici ce trebuiesc…

Fluturele monarh si fluturele vice-rege

Fluturele monarh este cea mai raspandita specie de fluturi din America de Nord. Traiesc 8 luni, masculii mor dupa imperechere iar femelele dupa depunerea larvelor. Pana sa se transforme in fluturi se hranesc cu planta unde au fost depuse ouale, laptele cainelui (sau iarba fiarelor), o planta ce ii ajute sa se transforem in omide colorate, sa isi creeze un cocon puternic si sa ajunga fluturi. Planta cu care se hranesc contine substante toxice pentru vertrebrate, de aceea pasarile nu ii mananca.
Fluturele vice-rege, seamana izbitor cu cel monarhm doar ca are doua buline negre pe spatele aripilor. El nu este toxic, dar pentru ca seamana atat de mult cu monarhul, pasarile se feresc sa il manance.
Din aceasta poveste a naturii putem trage multe concluzii sau crea chiar fabule....
Pe curand...