Treceți la conținutul principal

Hotel Iris - Yoko Ogawa

N-am mai citit de mult o carte de la Humanitas. Sunt foarte scumpe in comparatie cu Poliromul de exemplu, dar si cu alte edituri de la noi. Astia am cam acelasi preturi ca in Europa si nu imi permit momentan sa dau multi bani pe o carte.
Am auzit de traducerea romanului lui Yoko Ogawa pe net. M-a atras numele romanului si am cautat ceva informatii despre. Asa am vazut ca Kenzaburo Oe spune despre autoare ca "reuseste sa redea cele mai subtile mecanisme ale psihicului uman intr-o proza deopotriva delicata si percutanta". Pai daca se opreste un laureat Nobel asuprea cartilor tale si mai si vorbeste fumos despre ele, atunci e ceva.
Asa ca am inceput sa caut ceva informati despre autoare si am vazut ca e absolventa, ca si mine, ca so Haruki Murakami, de Waseda.
Asa am dat fuga in librarie si am cumparat cartea, acum doua luni si cateva zile. Abia acum i-a venit randul...
Nu cred ca am mai devortat de mult o carte cum am facut cu asta. Intr-o dupa-masa si o dimineata tarzie am terminat de citit cele 181 de pagini. E micuta si e scrisa mare dar de obicei se intaleaza OCD-ul si nu pot sa citesc mai mult de 10 pagini sau un capitol (care e mai scurt) fara sa ma gandesc ca trebuie sa fac altceva. Dar nu si acum...
Pe coperta a 4a, cartea e prezentata ca o Lolita asiatica. Sa fim seriosi, Ogawa mai are mult pana sa ajunga la finetea lui Nabukov. Si nu prea e Lolita pentru ca Mari, protagonista romanului nu are 12 ani ci 17, varsta la care foarte multe fete isi incep sau si-au inceput viata sexuala. As putea sa o duc spre Fifty Shades of Gray dar doar ca marketing, ca sa vanda, pentru ca e net superioaza best-seller-ului american.
Si cu paragraful de mai sus va cam dati seama despre ce e vorba in carte. O ea de 17 ani si un el (traducator din rusa - poate de aici nebunia cu Nabukov) mult mai batran (undeva pe la 50+). E un roman pervers, cam ca toate romanele japoneze insa ceea ce m-a frapat e ca e scris de o femeie. Femeile nu prea scriu despre lucruri perverse decat daca duc spre o fantezie erotica, dar rar de tot. Ogawa o face bine, ca nu degeaba o lauda batranul Oe.
Pe curand...

P.S.: La noi pe strada au inflorit irisii...

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Balada câcatului moțat

Mărgineanu spunea: Viața e ca părul din cur, scurtă și plină de căcat.

Balada câcatului moțat este una din primele poezii pe care le-am învățat când eram mic. Nu știu dacă era chiar așa, cum o voi scrie mai jos. Ceea ce voi scrie este o combinație din două variante pe care le-am găsit pe net, o variantă ce seamănă cu ceea ce știam eu.

A fost odată un căcat
Micuț obraznic și moțat
Și îl stimau căcații toți
Căci el era cel mai cu moț
Dar într-o zi
Un câine mic şi pricăjit,
S-a dat la el şi... la halit.
A stat un pic, l-a rumegat
Şi l-a făcut din nou căcat.
Era micuţ şi fără moţ.
Râdeau de el căcaţii toţi.

Morala...
Să nu fi mare şi moţat,
Că o s-ajungi din nou căcat.

Pe curând...

M-a facut mama model

Nu mai e un secret ca m-am transforat anul asta. Am slabit 20 si ceva de kilograme, am inceput sa alerg, intr-un final am mers si la sala. Cu alte cuvinte mi-am schimbat modul de viata. Pe langa asta, multe alte lururi s-au schimbat in 2016, an ce a fost destul de pin si de greu pentru mine. Exista doua persoane ce sunt responsabile pentru schimbarile astea si ele sunt Alice si Andrei. Fara cei doi de A nu reuseam sa fiu aici, acum, asa. Stiu ca nu vor lauri insa si-i merita si le multumesc enorm pentru impulsionare, ajutor si incredere. Anul trecut, in articolul ,deja traditional de anul nou, imi doream ca in 2016 sa am grija de imaginea mea, sa slabesc si sa merg la sala. S-au intamplat astea insa lupta nu e terminata. Mai am de dat jos, mai am de modelat. Si de aceea pentru 2017, continui jocul asta al narcisismului si imi doresc sa devin mai increzator in mine, mai focusat pe problemele mele, mai egoist cu timpu meu liber si mai atent cu mine. Ca sunt multe cicatrici ce trebuiesc…

Fluturele monarh si fluturele vice-rege

Fluturele monarh este cea mai raspandita specie de fluturi din America de Nord. Traiesc 8 luni, masculii mor dupa imperechere iar femelele dupa depunerea larvelor. Pana sa se transforme in fluturi se hranesc cu planta unde au fost depuse ouale, laptele cainelui (sau iarba fiarelor), o planta ce ii ajute sa se transforem in omide colorate, sa isi creeze un cocon puternic si sa ajunga fluturi. Planta cu care se hranesc contine substante toxice pentru vertrebrate, de aceea pasarile nu ii mananca.
Fluturele vice-rege, seamana izbitor cu cel monarhm doar ca are doua buline negre pe spatele aripilor. El nu este toxic, dar pentru ca seamana atat de mult cu monarhul, pasarile se feresc sa il manance.
Din aceasta poveste a naturii putem trage multe concluzii sau crea chiar fabule....
Pe curand...