Hotel Iris - Yoko Ogawa

N-am mai citit de mult o carte de la Humanitas. Sunt foarte scumpe in comparatie cu Poliromul de exemplu, dar si cu alte edituri de la noi. Astia am cam acelasi preturi ca in Europa si nu imi permit momentan sa dau multi bani pe o carte.
Am auzit de traducerea romanului lui Yoko Ogawa pe net. M-a atras numele romanului si am cautat ceva informatii despre. Asa am vazut ca Kenzaburo Oe spune despre autoare ca "reuseste sa redea cele mai subtile mecanisme ale psihicului uman intr-o proza deopotriva delicata si percutanta". Pai daca se opreste un laureat Nobel asuprea cartilor tale si mai si vorbeste fumos despre ele, atunci e ceva.
Asa ca am inceput sa caut ceva informati despre autoare si am vazut ca e absolventa, ca si mine, ca so Haruki Murakami, de Waseda.
Asa am dat fuga in librarie si am cumparat cartea, acum doua luni si cateva zile. Abia acum i-a venit randul...
Nu cred ca am mai devortat de mult o carte cum am facut cu asta. Intr-o dupa-masa si o dimineata tarzie am terminat de citit cele 181 de pagini. E micuta si e scrisa mare dar de obicei se intaleaza OCD-ul si nu pot sa citesc mai mult de 10 pagini sau un capitol (care e mai scurt) fara sa ma gandesc ca trebuie sa fac altceva. Dar nu si acum...
Pe coperta a 4a, cartea e prezentata ca o Lolita asiatica. Sa fim seriosi, Ogawa mai are mult pana sa ajunga la finetea lui Nabukov. Si nu prea e Lolita pentru ca Mari, protagonista romanului nu are 12 ani ci 17, varsta la care foarte multe fete isi incep sau si-au inceput viata sexuala. As putea sa o duc spre Fifty Shades of Gray dar doar ca marketing, ca sa vanda, pentru ca e net superioaza best-seller-ului american.
Si cu paragraful de mai sus va cam dati seama despre ce e vorba in carte. O ea de 17 ani si un el (traducator din rusa - poate de aici nebunia cu Nabukov) mult mai batran (undeva pe la 50+). E un roman pervers, cam ca toate romanele japoneze insa ceea ce m-a frapat e ca e scris de o femeie. Femeile nu prea scriu despre lucruri perverse decat daca duc spre o fantezie erotica, dar rar de tot. Ogawa o face bine, ca nu degeaba o lauda batranul Oe.
Pe curand...

P.S.: La noi pe strada au inflorit irisii...