Auditia- filmul

In timp ce citeam romanul lui Ryu Murakami mi-am propus sa vad filmul. L-am cautat, l-am salvat si am asteptat momentul oportun pentru el. Cred ca mi-am propus sa il vad de vreo trei ori pana aseara, si nu am reusit. Aparea mereu ceva...

Dincolo de faptul ca citisem cartea si stiam actiunea, filmul nu mi s-a parut deloc cunoscut. Doar actrita cunoscuta imi gadilea o partea a creierului si nu stiam de unde sa o iau. Am cautat-o pe IMdB, pe Wikipedia si nimic. Mi-am zic ca imaginea ei mi s-a intiparit de pe coperta cartii sau poate era printr-o reclama in Japonia si de asta imi pare atat de cunoscutata.

Totul pana la momentul final al fimlului. Atunci cand ea isi da arama pe fata! Scenele acelea finale imi sunt atat de cunoscute. Tatal ei in scaunul cu rotile, imaginea cu el cautand barul unde lucra ea si vecinul ce ii spune povestea macabra cu crima, scena  in care isi imagineaza ca vede o limba taiata ce se zbatea pe jos si mai ales "kiri kiri kiri", toate astea le stiam.

Toata noaptea m-am foit si nu am putut sa dorm, gandindu-ma de unde stiu eu finalul, unde l-am vazut. Altceva din film nu imi amintesc. In primul an in camin, in Japonia, organizam niste seri cu filme (in special filme de groza), dar nu imi amintesc sa fi fost si asta printre ele. Nu e posibil sa nu imi amintesc nimic din film, decat niste scene finale. Insa e posibil ca Nate, chinezul ce venise cu ideea filmelor, sa-mi fi aratat odata scena asta cand am fost pe la el prin camera si se uita la film. Alta explicatie nu am.

E un film foarte bun si se desprinde, la un moment dat, frumos de carte, mergand pe un drum usor paralelel cu drumul cartii, un drum pe pe care peisajul se vede un pic mai altfel. E un film pe care pasionatii de filme horror bune nu au cum sa-l scape si care poate sa ii faca sa-l desopere pe Ryu Murakami.

Pe curand...