Treceți la conținutul principal

Auditia- filmul

In timp ce citeam romanul lui Ryu Murakami mi-am propus sa vad filmul. L-am cautat, l-am salvat si am asteptat momentul oportun pentru el. Cred ca mi-am propus sa il vad de vreo trei ori pana aseara, si nu am reusit. Aparea mereu ceva...
Dincolo de faptul ca citisem cartea si stiam actiunea, filmul nu mi s-a parut deloc cunoscut. Doar actrita cunoscuta imi gadilea o partea a creierului si nu stiam de unde sa o iau. Am cautat-o pe IMdB, pe Wikipedia si nimic. Mi-am zic ca imaginea ei mi s-a intiparit de pe coperta cartii sau poate era printr-o reclama in Japonia si de asta imi pare atat de cunoscutata.
Totul pana la momentul final al fimlului. Atunci cand ea isi da arama pe fata! Scenele acelea finale imi sunt atat de cunoscute. Tatal ei in scaunul cu rotile, imaginea cu el cautand barul unde lucra ea si vecinul ce ii spune povestea macabra cu crima, scena  in care isi imagineaza ca vede o limba taiata ce se zbatea pe jos si mai ales "kiri kiri kiri", toate astea le stiam.
Toata noaptea m-am foit si nu am putut sa dorm, gandindu-ma de unde stiu eu finalul, unde l-am vazut. Altceva din film nu imi amintesc. In primul an in camin, in Japonia, organizam niste seri cu filme (in special filme de groza), dar nu imi amintesc sa fi fost si asta printre ele. Nu e posibil sa nu imi amintesc nimic din film, decat niste scene finale. Insa e posibil ca Nate, chinezul ce venise cu ideea filmelor, sa-mi fi aratat odata scena asta cand am fost pe la el prin camera si se uita la film. Alta explicatie nu am.
E un film foarte bun si se desprinde, la un moment dat, frumos de carte, mergand pe un drum usor paralelel cu drumul cartii, un drum pe pe care peisajul se vede un pic mai altfel. E un film pe care pasionatii de filme horror bune nu au cum sa-l scape si care poate sa ii faca sa-l desopere pe Ryu Murakami.
Pe curand...

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Balada câcatului moțat

Mărgineanu spunea: Viața e ca părul din cur, scurtă și plină de căcat.

Balada câcatului moțat este una din primele poezii pe care le-am învățat când eram mic. Nu știu dacă era chiar așa, cum o voi scrie mai jos. Ceea ce voi scrie este o combinație din două variante pe care le-am găsit pe net, o variantă ce seamănă cu ceea ce știam eu.

A fost odată un căcat
Micuț obraznic și moțat
Și îl stimau căcații toți
Căci el era cel mai cu moț
Dar într-o zi
Un câine mic şi pricăjit,
S-a dat la el şi... la halit.
A stat un pic, l-a rumegat
Şi l-a făcut din nou căcat.
Era micuţ şi fără moţ.
Râdeau de el căcaţii toţi.

Morala...
Să nu fi mare şi moţat,
Că o s-ajungi din nou căcat.

Pe curând...

M-a facut mama model

Nu mai e un secret ca m-am transforat anul asta. Am slabit 20 si ceva de kilograme, am inceput sa alerg, intr-un final am mers si la sala. Cu alte cuvinte mi-am schimbat modul de viata. Pe langa asta, multe alte lururi s-au schimbat in 2016, an ce a fost destul de pin si de greu pentru mine. Exista doua persoane ce sunt responsabile pentru schimbarile astea si ele sunt Alice si Andrei. Fara cei doi de A nu reuseam sa fiu aici, acum, asa. Stiu ca nu vor lauri insa si-i merita si le multumesc enorm pentru impulsionare, ajutor si incredere. Anul trecut, in articolul ,deja traditional de anul nou, imi doream ca in 2016 sa am grija de imaginea mea, sa slabesc si sa merg la sala. S-au intamplat astea insa lupta nu e terminata. Mai am de dat jos, mai am de modelat. Si de aceea pentru 2017, continui jocul asta al narcisismului si imi doresc sa devin mai increzator in mine, mai focusat pe problemele mele, mai egoist cu timpu meu liber si mai atent cu mine. Ca sunt multe cicatrici ce trebuiesc…

Fluturele monarh si fluturele vice-rege

Fluturele monarh este cea mai raspandita specie de fluturi din America de Nord. Traiesc 8 luni, masculii mor dupa imperechere iar femelele dupa depunerea larvelor. Pana sa se transforme in fluturi se hranesc cu planta unde au fost depuse ouale, laptele cainelui (sau iarba fiarelor), o planta ce ii ajute sa se transforem in omide colorate, sa isi creeze un cocon puternic si sa ajunga fluturi. Planta cu care se hranesc contine substante toxice pentru vertrebrate, de aceea pasarile nu ii mananca.
Fluturele vice-rege, seamana izbitor cu cel monarhm doar ca are doua buline negre pe spatele aripilor. El nu este toxic, dar pentru ca seamana atat de mult cu monarhul, pasarile se feresc sa il manance.
Din aceasta poveste a naturii putem trage multe concluzii sau crea chiar fabule....
Pe curand...