Treceți la conținutul principal

Femeia de hartie

#14 Cartea pe care am asteptat-o mult si am citit-o prea greu

Am asteptat o luna sa gasesc cartea asta in librarii. Poliromul i-a facut reclama din timp, au anuntat-o in librarii, insa nu se gasea nicaieri pana cand a aparut miraculos pe librariile online. M-a atras descrierea autorului:
"Rabih Alameddine (n 1959) s-a nascut la Amman, in Iordania, si a crescut in Kuveit si in Liban. La saptesprazece ani s-a mutat in Anglia si apoi in Statele Unite. Pasionat de matematica, a studiat ingineria la University of California din Los Angeles, apoi a absolvit un masterat in administrarea afacerilor."
 Omul asta a crescut si s-a format in atatea culturi diferite si a studiat atatea lucruri. Pe langa faptul ca e un inginer cu master in administrarea afacerilor si un scriitor finalist al National Book Award in 2014, mai e si un pictor de succes.
Dar dupa ce am asteptat o luna sa gasesc cartea, mi-a luat mai mult de 2 saptamani sa o citesc. Practic, am citit-o in patru zile, insa astea au fost intinse de-a lungul a 16 zile. S-a intamplat sa am o infectie alimentara, un picior cu entorsa, raceala, laringita, prieteni de peste mari si tari in vizita si un deadline la un referat ca sa nu ma lase sa imi vad de lectura.  Si imi pare rau ca s-a intamplat asa pentru ca Femeia de hartie e una din cele mai bune carti pe care le-am citit in ultima vreme.
Aaliya, femeia de hartie, este o vaduva singura, o librareasa ce traduce carti ca hobby. Insa tot universul ei e pe cale sa se destrame cand apare un accident. Asa incepem sa o cunoastep pe femeia de acum si povestea ei, suitele de evenimente care au adus-o acolo atunci.
Femeia de hartie e un roman plin de referinte si citate din zeci de carti. Mi se pare o munca titanica sa reusesti sa scrii asa o carte si cred ca de aceea a fost roman finalist la inceputul anului, la National Book Critics Circle Award.
E o carte ce trebuie citita pentru ca este o capodopera contemporana.
Pe curand...

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Balada câcatului moțat

Mărgineanu spunea: Viața e ca părul din cur, scurtă și plină de căcat.

Balada câcatului moțat este una din primele poezii pe care le-am învățat când eram mic. Nu știu dacă era chiar așa, cum o voi scrie mai jos. Ceea ce voi scrie este o combinație din două variante pe care le-am găsit pe net, o variantă ce seamănă cu ceea ce știam eu.

A fost odată un căcat
Micuț obraznic și moțat
Și îl stimau căcații toți
Căci el era cel mai cu moț
Dar într-o zi
Un câine mic şi pricăjit,
S-a dat la el şi... la halit.
A stat un pic, l-a rumegat
Şi l-a făcut din nou căcat.
Era micuţ şi fără moţ.
Râdeau de el căcaţii toţi.

Morala...
Să nu fi mare şi moţat,
Că o s-ajungi din nou căcat.

Pe curând...

M-a facut mama model

Nu mai e un secret ca m-am transforat anul asta. Am slabit 20 si ceva de kilograme, am inceput sa alerg, intr-un final am mers si la sala. Cu alte cuvinte mi-am schimbat modul de viata. Pe langa asta, multe alte lururi s-au schimbat in 2016, an ce a fost destul de pin si de greu pentru mine. Exista doua persoane ce sunt responsabile pentru schimbarile astea si ele sunt Alice si Andrei. Fara cei doi de A nu reuseam sa fiu aici, acum, asa. Stiu ca nu vor lauri insa si-i merita si le multumesc enorm pentru impulsionare, ajutor si incredere. Anul trecut, in articolul ,deja traditional de anul nou, imi doream ca in 2016 sa am grija de imaginea mea, sa slabesc si sa merg la sala. S-au intamplat astea insa lupta nu e terminata. Mai am de dat jos, mai am de modelat. Si de aceea pentru 2017, continui jocul asta al narcisismului si imi doresc sa devin mai increzator in mine, mai focusat pe problemele mele, mai egoist cu timpu meu liber si mai atent cu mine. Ca sunt multe cicatrici ce trebuiesc…

Fluturele monarh si fluturele vice-rege

Fluturele monarh este cea mai raspandita specie de fluturi din America de Nord. Traiesc 8 luni, masculii mor dupa imperechere iar femelele dupa depunerea larvelor. Pana sa se transforme in fluturi se hranesc cu planta unde au fost depuse ouale, laptele cainelui (sau iarba fiarelor), o planta ce ii ajute sa se transforem in omide colorate, sa isi creeze un cocon puternic si sa ajunga fluturi. Planta cu care se hranesc contine substante toxice pentru vertrebrate, de aceea pasarile nu ii mananca.
Fluturele vice-rege, seamana izbitor cu cel monarhm doar ca are doua buline negre pe spatele aripilor. El nu este toxic, dar pentru ca seamana atat de mult cu monarhul, pasarile se feresc sa il manance.
Din aceasta poveste a naturii putem trage multe concluzii sau crea chiar fabule....
Pe curand...