luni, 16 martie 2015

Importanta prostiei in cercetarea stiintifica

Ieri seara am observat pe facebook o postare facuta de unul din profii mei din Japonia. Era un print-screen la un eseu numit "The importance of stupidity in scientific research". Pentru ca mi s-a parut interesant titlul si pentru ca proful asta e misto, am decis sa citesc articolul si mi-a placut foarte mult.
Eu nu sunt un cititor de literatura motivationala. Chiar nu imi place si nu cred ca te poate ajuta. Singura carte de genul pe care am citit-o a fost "Cum sa spui NU", o carte pe care am primit-o cadou de la niste prieteni dragi si care am crezut ca o sa ma ajute sa spun NU atunci cand drebuie, dar acum, la 1 an si un sfert de cand am citit-o, imi dau seama ca nu m-a ajutat deloc si ca am uitat toti pasii aia ce ma ajutau sa refuz politicos pe cineva. Insa eseul asta pare diferit. Martin A Schwartz, profesor de Biomecanica la Yale, povesteste despre o colega pe care a avut-o la doctorat la Sinford ce a renuntat la doctorat si pe care o intalneste ani mai tarziu si o intreaba de ce a renuntat la studiile in inginerie pentru unele in drept. Schhartz o considera una din cele mai bune de la doctarat si cand aceast i-a raspuns ca motivul pentru care a renuntat era ca se simtea proasta, l-a pus pe ganduri.

"I had thought of her as one of the brightest people I knew and her subsequent career supports that view. What she said bothered me. I kept thinking about it; sometime the next day, it hit me. Science makes me feel stupid too. It's just that I've gotten used to it. So used to it, in fact, that I actively seek out new opportunities to feel stupid. I wouldn't know what to do without that feeling."
Povestea asta vine pe un fundal in care ma lupt cu un referat la care imi vine sa renunt la fiecare jumatate de ora, insa imediat dupa gasesc un nou unghi sub care sa abordez subiectul si reusesc sa mai scriu o idee toata. Faptul ca te simti prost te motiveaza si te face sa nu mai fii ignorant si asta ajuta enorm intr-o cercetare stiintifica.
Sper ca articolul asta sa ajute si alti tineri cercetatori ce au momente cand cred ca sunt ratusca urata a ingineriei sau stiintei si nu vad cum sa razbata spre lumina.




Eseul poate fi citit AICI (daca in poza vi se pare prea mic scrisul).

Pe curand...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Translate

Faceți căutări pe acest blog

Scriu despre:

japonia (462) carte (227) de-ale mele (176) Facultate (123) filme (108) mancare (85) seriale (79) EU (64) scoala (64) muzica (60) oameni (49) prieteni (49) blog (48) excursie (44) Bacau (41) Iasi (41) Romania (40) funny (37) teatru (36) tv (31) bucuresti (29) Coreea (25) playlist (20) facebook (17) sesiune (17) internet (14) sarbatoare (14) copilarie (12) fashion victim (12) iPhone (12) natura (12) romani (12) politica (11) vacanta (11) Ghibli (9) camin (9) jurnal de calarorie (9) leapsa (9) opinii (9) proza (9) telefon (9) constructii (8) dincolo de metropola (8) literatura (8) transport (8) tren (8) familie (7) fotografie (7) kinki (7) presa (7) traditii (7) google (6) tehnologie (6) 1 mai (5) Atena (5) deviantart (5) iarna (5) petrecere (5) photoblog (5) presesiune (5) prostie (5) psihologie (5) viata (5) Pishinau (4) cadouri (4) cultura (4) despre mine (4) mare (4) poezie (4) raceala (4) servicii (4) Craciun (3) aniversare (3) autocunoatere (3) criza financiara (3) dentist (3) kamakura (3) liceu (3) nikko (3) timp liber (3) yokohama (3) banc (2) capitan planet (2) desene (2) la multi ani (2) memorial (2) metrou (2) obiceiuri (2) postmodernism (2) prietenie (2) prosti (2) scris (2) societate (2) taxi (2) Disneyland (1)