In curand...

In anul I de facultate am ajuns la Balul Bobocilor din liceu unde m-am intalnit cu profa K. Doamnei K ii placea mult cum scriam asa ca primul lucru care m-a intrebat a fost daca am mai scris ceva. I-am spus ca nu, ca facultatea imi ocupa ceva timp, ca sunt intr-o perioada de regasire si ca am luat o pauza de la scris. M-a intrebat apoi ce profesori am si am intrebat-o de unde imi stie profesorii. A spus ca a terminat si ea la Bucuresti iar eu i-am zis ca sunt la Iasi. Atunci mi-a spus ca stie niste profesori de la Litere de la Iasi, poate sunt printre cei cu care am eu ore. Litere? Nu doamna, eu sunt la Costructii. Literatura e doar un hobby si cred ca asa cum Barbu a fost un bun matematician si poet, asa pot sa fiu si eu un bun inginer si prozator. Nici n-am terminat bine aceasta fraza ca m-am trezit cu o palma peste obraz de la K. "Esti un prost!" Nu o sa mai scrii niciodata si e pacat!

Ajuns inapoi in Iasi, bantuit de acel eveniment, am inceput sa scriu o poveste. Era altfel decat scrisesem pana atunci dar imi placea ceea ce se contura. Dupa ce am terminat-o, am trimis-o doamnei A, mentorul meu in ale scrisului si la cateva zile m-a sunat. Nu ii placea deloc ceea ce scrisesem. Nu

mai eram eu imi spunea iar povestea mea era o poveste ieftina, de duzina.

Aceea a fost ultima poveste scurta scrisa. Mi-am spus ca A saptea viata a fost doar un episod din viata mea si ca peste 10 ani cand o sa spun cuiva ca in liceu am scris o carte, o sa se uite la mine lung si o sa-mi spuna "Du-te ba de-aici!".

Si n-am mai scris. Nici n-am mai simtit nevoia. Pe blog scriam cand aveam chef si cochetaria mea cu literatura se limita la citit, si ala din ce in ce mai rar.

Apoi am plecat in Japonia si am inceput sa scriu tot mai mult pe blog. Am citit "Ierati-ma ca nu sunt japonez" si l-am injurat pe Moise ca a avut ideea asta inaintea mea.  As fi scris si eu o carte despre aventurile mele in Japonia.

Am inceput sa scriu din nou. Incepeam o poveste si nu mai terminam. O stergeam si o reincepeam. Trecuse prea mult timp de cand nu mai scisesem si involuasem mult.

Acum o luna, in drum de la Bacau la Bucuresti, mi-a venit in cap o idee de poveste. Din ideea aceea a ramas foarte putin in picioare, dar s-a concretizat intr-o poveste scurta pe care m-am gandit sa o trimit la o revista online ce se lauda ca publica poezie, proza scurta si fotografie. Le-am trimis povestioara, au trecut trei saptamani si nu am primit niciun feedback. Vroiam sa stiu daca au primit mailul, daca au citit-o si daca am vreo sansa cu ea. Aseara le-am scri pe facebook pentru ca am vazut ca sunt mai activi acolo. Dimineata m-am uitat sa vad daca au citit ceea ce le-am scris. Citisera la 00;32 dar nu raspusesera. Dezamagit, am lasat telefonul din mana si l-am pus pe cosul pieptului, cand a vibrat. M-am uitat la el si era un mesaj de la revista: "Salutare. Am primit-o, ne-a plăcut, apare săptămâna asta."

Cat de curand, o sa aveti ocazia sa cititi ficitune scrisa de mine. O sa postez linkul si pe blog, si pe pagina de fb dar si pe profilul meu. Am mari emoti isi abia astept sa vad reactiile.

Pe curand...