Treceți la conținutul principal

200


Dupa calculele de pe lateral 70 si cu 107 nu ar face 200 dar la tabloul de bord imi ascrie 199 de articole publicate. Asa ca asta e 200.
Imi aduc aminte si de primul si de 100 (nu a trecut atat timp) si vreau sa vorbesc despre ce s-a itamplat de la 100 la 200. In primul rand a aparut photoblogul- "Horea Sibisteanu - Joaca de-a fotografia" care are vreo 63 de postari, poze facute de mine, poze la care tin. De la 100 si ceva nu mi-am mai schimbat infatisarea blogului. Am gasit ceva ce sa-mi placa, ceva simplu si elegant, ceva ce spune mai multe, asa ca nu am mai schimbat infatisarea pentru ca in sfarsit era ceva facut de mine, nu ceva imprumutat, presetat.
MI-a fost mult mai greu de la 100 la 200. Am vazut oameni care se apucasera si ei de bloguri si s-au lasat, ramasesem parca simgur, printre cei ce ii stiam personal care mergea mai departe. Mai departe... unde? NU stiu nici acum de ce inca ma tin de el, cu toate ca sunt zile in care nu scriu nimic, zile in care scriu pentru ca trebuie sa scriu, pentru ca nu mai scrisesem de ceva timp, dar sunt si zile in care scriu ca vreau, ca am ce zice, ca pot. Ca astazi de exemplu, cand am scris 3 articole (cu asta) si as mai fii scris altul. De fapt daca asta nu era 200, asta era un articol despre un film. Apropos de filme. Cred ca "Film" e cuvandul de baza de la 100 la 200. In primul rand am inceput sa pun filmulete de pe youtube. Atat timp cat va exista aceasta baze de date de filmulete, voi putea si eu sa postez cele pe care le vad si imi plac, ma impresioneaza .Si in al doile aran am inceput sa scriu niste cronicele de film. Poate ca e prea mult spus, cronica, dar incerc sa le comentez obiectiv. Dupa "Rendition" si "Dexter", urma o noua cronica la un film ce mi-a atras atentia intr-un fel, dar se pare ca va fii alta data comentat, pentru ca pe azi e destul.
Nu m-am tinut de promisiuni, nu mi-am citit articolele inainte sa le public, pentru a vedea literele mancate sau inserate din greseala sau incrucisarile de litere si nici nu stiu daca o sa o fac (de fiecare data) pentru ca atunci cand citesc, am tendinta de a schimba totul, de a modifica, si isi pierde din substanta.
Cred ca mai mult necaz mi-a adus blogul asta. Au inceput sa ma comenteze, sa ma ia la misto, sa rada si sa jigneasca. Unii au repostat cand mi-am varsat nervii pe ei , pe blog, lucru care promit ca incerc sa nu-l mai fac, altii au inceput sa se sature de prea mult Horea, prea putini au incercat sa ma descopere, sa vada cine sunt de fapt, ca doar asta incerc sa fac, chiar si acum. printre randiri, printre cuvinte poti descoperii multe. Dar daca nu iti pasa...
Si sa nu uit de acele mono-dialoage pe care le-am scris uneori si pe care o sa le mai scriu cand o sa simt nevoia sa fac asta.
Ce va fii de la 200 incolo? nu stiu, sigur nu un al treilea blog, ar fii prea mult :)). As fii vrut ca articolele - cronica sa fie de la 200 incolo, dar nu am reusit sa ma abtin. Vi vedea ce va fii si voi vedea daca voi mai reusii sa srabatoresc 300.
Pe curand... (domne de cate ori am scris asta. Poate ar trebui sa o schimb, sau poate nu)

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Balada câcatului moțat

Mărgineanu spunea: Viața e ca părul din cur, scurtă și plină de căcat.

Balada câcatului moțat este una din primele poezii pe care le-am învățat când eram mic. Nu știu dacă era chiar așa, cum o voi scrie mai jos. Ceea ce voi scrie este o combinație din două variante pe care le-am găsit pe net, o variantă ce seamănă cu ceea ce știam eu.

A fost odată un căcat
Micuț obraznic și moțat
Și îl stimau căcații toți
Căci el era cel mai cu moț
Dar într-o zi
Un câine mic şi pricăjit,
S-a dat la el şi... la halit.
A stat un pic, l-a rumegat
Şi l-a făcut din nou căcat.
Era micuţ şi fără moţ.
Râdeau de el căcaţii toţi.

Morala...
Să nu fi mare şi moţat,
Că o s-ajungi din nou căcat.

Pe curând...

M-a facut mama model

Nu mai e un secret ca m-am transforat anul asta. Am slabit 20 si ceva de kilograme, am inceput sa alerg, intr-un final am mers si la sala. Cu alte cuvinte mi-am schimbat modul de viata. Pe langa asta, multe alte lururi s-au schimbat in 2016, an ce a fost destul de pin si de greu pentru mine. Exista doua persoane ce sunt responsabile pentru schimbarile astea si ele sunt Alice si Andrei. Fara cei doi de A nu reuseam sa fiu aici, acum, asa. Stiu ca nu vor lauri insa si-i merita si le multumesc enorm pentru impulsionare, ajutor si incredere. Anul trecut, in articolul ,deja traditional de anul nou, imi doream ca in 2016 sa am grija de imaginea mea, sa slabesc si sa merg la sala. S-au intamplat astea insa lupta nu e terminata. Mai am de dat jos, mai am de modelat. Si de aceea pentru 2017, continui jocul asta al narcisismului si imi doresc sa devin mai increzator in mine, mai focusat pe problemele mele, mai egoist cu timpu meu liber si mai atent cu mine. Ca sunt multe cicatrici ce trebuiesc…

Fluturele monarh si fluturele vice-rege

Fluturele monarh este cea mai raspandita specie de fluturi din America de Nord. Traiesc 8 luni, masculii mor dupa imperechere iar femelele dupa depunerea larvelor. Pana sa se transforme in fluturi se hranesc cu planta unde au fost depuse ouale, laptele cainelui (sau iarba fiarelor), o planta ce ii ajute sa se transforem in omide colorate, sa isi creeze un cocon puternic si sa ajunga fluturi. Planta cu care se hranesc contine substante toxice pentru vertrebrate, de aceea pasarile nu ii mananca.
Fluturele vice-rege, seamana izbitor cu cel monarhm doar ca are doua buline negre pe spatele aripilor. El nu este toxic, dar pentru ca seamana atat de mult cu monarhul, pasarile se feresc sa il manance.
Din aceasta poveste a naturii putem trage multe concluzii sau crea chiar fabule....
Pe curand...